De 1 Martie sărbătorim sosirea primăverii şi, cu această ocazie, oferim doamnelor şi domnişoarelor o mică atenţie, un semn de afecţiune: un Mărţişor, acel obiect micuţ pus în piept, cu şnur alb şi roşu. Aceste două culori amestecate reprezintă cele două anotimpuri care încă se mai amestecă: roşul este iarna, albul este primăvara care se anunţă prin apariţia ghioceilor, simbol al reînnoirii.

Există o mulţime de legende în jurul Mărţişorului. Una dintre ele este legenda prinţului, a bătrânei şi a ciobăniţei. Într-o noapte furtunoasă, o bătrână femeie vine la palatul unui prinţ ca să ceară adăpost. Prinţul, văzând-o îi cere să plece şi să-şi câştige dreptul de a fi adăpostită. Bătrâna femeie se schimbă în prinţesă şi îi spuse: „ Nu ai pic de milă, nici suflet. Vei fi transformat într-un cal şi vraja va fi ruptă doar în momentul în care o fată sinceră îţi va oferi un cadou”. Trecură mulţi ani, timp în care prinţul a fost nefericit şi singur, regretând fapta sa. O mulţime de fete frumoase au venit sa-şi ofere darurile. Degeaba! Într-o zi, o tânără ciobăniţă pe nume Giralda, îndrăgostită de prinţ a cules un ghiocel şi l-a înfăşurat într-o hârtie albă. Pe spatele hârtiei ea a scris cu roşu „Mărţişor”. Acest cadou era un simbol al dragostei sale şi când i l-a dat prinţului acesta a devenit din nou om. S-au căsătorit şi au fost fericiţi împreună. Prinţul a decis ca în fiecare an, de 1 Martie, băieţii să le ofere fetelor ca semn al recunoştinţei şi al dragostei un Mărţişor.

Baba Marta. Baba Marta care este o incarnare a primăverii este reprezentată drept o femeie bătrână şi şchioapă. Despre aceasta se spune că avea un caracter instabil. Când ea zâmbeşte, soarele străluceşte, când ea este nervoasă, soarele se ascunde. Tradiţia spune că Baba Marta zâmbeşte doar caselor curate. De 1 Martie ea devenea exigentă. Ea nu vroia să vadă decât tineri pe stradă,altfel primăvara nu era timp frumos!

Legenda Dochiei. O femeie bătrână numită Dochia avea o noră pe care o ura din tot sufletul! În frigul iernii, Dochia o ţinea pe fată cu cele mai murdare haine. Ea îi cerea să meargă să le spele pe munte până acestea ajungeau de un alb imaculat, albe ca zăpada. Tânăra fată se puse pe treabă cu ardoare, dar cu cât le spăla mai mult cu atât deveneau mai negre. Ea începu să plângă. Apăru un om, Mărţişor, care îi spune să nu mai plângă. Acesta îi dădu fetei o floare roşie şi îi spuse să spele hainele încă o dată înainte să se întoarcă la soacra ei. Când sosi fata, hainele erau albe ca zăpada. Văzând floarea, Dochia şi-a pierdut minţile crezând că a sosit deja primăvara. Dochia decide să urce pe munte. Ajunsă pe vârful muntelui o surprinde gerul. Îl întâlneşte pe Mărţişor care îi reproşează faptul că se poartă urât cu nora sa. Acesta îi mai spune că el este stăpânul timpului şi se face dispărut…Dochia rămâne singură pe munte, gerul schimbând-o în stană de piatră.

Vă doresc o primăvară frumoasă şi le ofer doamnelor şi domnişoarelor un ghiocel virtual!