În Italia toate mâncărurile păstrează gusturile tradiţionale, istoria regiunii în care a este consumată, caracterul naţiunii. În Italia sunt 19 regiuni şi fiecare are o istorie aparte, au alte obiceiuri, altă cultură şi alte reţete. În Sicilia putem găsi mâncăruri cu specific arab, pe când în Trieste vom putea găsi gusturi austriece.

     Din acest motiv multă lume susţine că bucătărie Italiană defapt nu există. Cel mai indicat este să călătorim prin toată cizma Italiei şi să gustăm în fiecare oraş ceva bun. În Trentino se mânâncă polenta, în Milano rizzoto, în Lombardia biscuiţi, iar la Napoli sa născut pizza. Dar să nu uităm că aici găsim cele mai bune vinuri, paste, caşcavaluri, şi îngheţate.

    Totuşi există şi elemente comune care leagă aceste 19 regiuni, peste tot se pune mare preţ pe prospeţimea alimentelor şi pe calitatea întâi a mâncărurilor. Sunt foarte legaţi de reţetele bunici, şi le place cina lungă cu multe feluri de mâncare. Servirea mesei la italieni este foarte importantă şi o masă este lungită după tradiţiile din antichitate.

  Aperitevele care se numesc antipasti, şi pentru că aceste aperitive sunt urmate de încă patru feluri de mâncare trebuie să fie apetisante. Adică sunt foarte bune şi uşoare încât pofta de mâncare creşte de la ele. Sunt reţete foarte simple şi alimentele din care sunt preparate foarte proaspete, aşa că secretul lor este calitatea extra. Insalata caprese este preparată din roşii, mozzarella şi condimente, totuşi secretul gustului tradiţional vine din roşiile de napoli, şi caşcavalul preparat din lapte de bivol. La aperitive mai amintim şunca cu pepene galben sau bruschetta. În oraşele de pe malul mării se consumă la aperitiv fructele de mare, care sunt fierte sau prăjită şi condimentate foarte bine.

  Felul întâi se numeşte primi. Acest fel de mâncare este începutul unei arte. Ce pe farfurie arată ca nişte paste cu mult sos, în realitate în fiecare regiune şi casă este preparată după o reţetă secretă de familie şi are în combinaţia ei un condiment secret care face gustul lor în fiecare parte altul. Dar simplitatea reţetelor şi în acest caz este combinat cu prospeţimea alimentelor şi modul în care sunt preparate. În bucătăria tradiţională gospodinele prepară acasă pastele, care pe lângă cele pe care le cunoştem şi noi pot fi de sute de feluri şi forme. Acestea pot fi umplute cu carne sau legume ca şi tortellini sau cannelloni, colorate cu diferite condimente, pot fi mici, lungi, mari, groase. Ele mai diferă şi în funcţie de sosul cu care sunt amestecate. Aceste sosuri pot fi pe bază de roşii, smântână sau ulei. De obicei gospodinele aleg un fel de ceapă, legumă, caşcaval, condiment verde pentru prepararea lor care se face în ulei, slănină sau unt. Nu putem să uităm nici de gnocchii care se pot umple sau lăsa goale şi sunt stropite cu sosuri pe bază de roşii sau caşcaval cu smântână. Dar cele mai cunoscute paste sunt totuşi spaghetele care şi ele pot fi preparate cu multe feluri de reţete.

   Felul al doilea adică secondi este preparat din carne. Cărnurile folosite cel mai des de italieni sunt cele de oaie, miel, iepure şi şunca afumată. Din acest fel de mâncare nu mănâncă o porţie prea mare, chiar este doar una mică pentru gust, pentru că cărnurile sunt preparate cu multe condimente şi se mănâncă fără garnitură, poate o mică salată. Dacă se mănâncă pe malul mării atunci la acest fel de măncare se mănâncă şi peşte. Acesta este preparat foarte simplu, la grătar cu un singur condiment şi doar peşte proaspăt.

  Desertul adică dolce. Italieni la micul dejun au obiceiul să mănânce biscotti lângă cafea, şi la cină ca felul al patrulea consumă desertul care este format din prăjturi cu creme, frişcă, tiramisu,l mascarpone, panna cotta, gelatină , îngheţată în diferite gusturi. Este foarte căutată crema sau budinca preparată din brânza ricotta.

  Cafeaua şi fructele adicî frutta e cafe, este ultimul fel, sunt persoane care mănânca fructele la desert sau chiar nu le mai consumă dar cafeaua nu poate fi uitată. Cafeaua are o adevărată tradiţie culturală în Italia. Ca final de masă nu poate să lipsească un espresso tare.