Pentru a vă ajuta să treceţi mai uşor peste tortura prin trec eu chiar acum, vă povestesc ce aveţi nevoie pentru a vă căsători cu un cetăţean străin, mai exact german (în cazul meu, dar nu aş crede că diferă mult proveniența).

Nu voi detalia ceea ce se cere aici în România la starea civilă pentru a va căsători, poate într-un alt 
articol, dar ceea ce e important şi de unde porneşte această poveste este un simplu act eliberat de autorităţile germane din oraşul unde îşi are domiciliul mirele sau mireasa: certificatul de celibat sau altfel spus certificat de cutumă.

Viitorul meu soţ, cetăţean german a sunat la starea civilă din Germania unde i se va elibera acest act şi am aflat că avem nevoie de următoarele documente, toate traduse de un 

birou de traduceri autorizat:
1. Certificat de atestare a domiciliului şi a cetăţeniei române - eliberat de Evidenţa Populaţiei, adică unde se fac buletinele de obicei. Pentru acest act se depune o cerere, o taxa de 22 RON care se plăteşte la CEC şi timbre fiscale în valoare de 4 RON. Să nu vă lăsaţi păcăliţi de doamnele de la CEC, nu e bună taxa de timbru fiscal, trebuie să faceţi o plimbare până la poşta. Ah, era să uit să vă specific că acest frumos act se eliberează de fapt la Bucureşti, deci va trebui să aşteptaţi aproximativ 2-3 săptămâni. Eu am avut noroc pentru că l-am primit în 11 zile. Doamnele au fost drăguţe şi m-au sunat imediat ce a ajuns, să merg după el.

2. Copie paşaport - cel mai uşor lucru de obţinut.

3. Certificat de naştere apostilat (despre obţinerea apostilării vă povestesc mai încolo).

4. Dovada stării civile, care de fapt cred că este certificatul de celibat. Acesta îl obţineţi la starea civilă unde se depune o cerere, se plăteşte o taxă de 4 RON (cred, nu mai ţin minte) şi un timbru fiscal. Şi acesta va trebui apostilat.

Şi pentru că eu am mai fost căsătorită, drept urmare sunt divorţată, lista se lungeşte:
5. Declaraţie notarială în care se precizează faptul că sunt necăsătorită, desigur această declaraţie va trebui apostilată si ea.

6. Certificatul de căsătorie cu menţinea faptului că, această căsătorie a fost desfăcută prin sentinţa civilă definitivă şi bineînţeles irevocabilă. Cu apostilă din nou. Pentru a vă înscrie această menţiune trebuie să mergeţi la starea civilă în oraşul în care a fost eliberat (şi în acest caz am fost ghinionistă pentru că m-am căsătorit în alt oraş decât cel în care locuiesc acum). Fără apostilă nu se poate.

7. Sentinţa de divorţ definitivă şi irevocabilă cu apostilă - acest act nu poate fi apostilat decât dacă are ştampila prin care se supra-legalizează de către Judecătorie. Mie mi-a lipsit, şi bineînţeles la cât sunt de bogate în IQ doamnele de la judecătoria din micul oraş unde am fost căsătorită şi divorţată, a trebuit să merg de două ori până să obţin de la ele ştampila corectă. Şi a doua oară o dădeau în bară dacă le lăsam să mă dea afară din birou până ghicesc ele ce au de făcut. Mulţumiri pentru acest lucru doamnei Laura, de la apostilări, dânsa mi-a arătat cum trebuie să arate. 

După ce am obţinut toate hârţoagele am pornit pe drumul apostilării. Iniţial am întrebat şi eu la notar pe unde se fac apostilări, şi am aflat că la prefectură sau la judecătorie. Informaţia nu a fost corectă în întregime, de fapt se fac la prefectură ŞI judecătorie, în ordinea precizată.

Deci am mers la prefectură unde mi-au spun că îmi pot apostila doar certificatul de naştere, căsătorie, şi dovada stării civile, restul adică sentinţa şi declaraţia notarială numai de judecătorie se apostilează. La prefectură a mers foarte uşor treburile: am plătit taxa de 69 RON (pentru 3 acte) şi la amiază actele au fost gata apostilate. M-am bucurat că a mers repede şi uşor, încă şi taxa s-a plătit acolo la faţa locului, nu m-au trimis prin alte culoare şi caserii.

Şi am ajuns şi la judecătorie, unde programul de lucru la apostilări este numai JOI de la 9 la 11 (vorbesc de Oradea, nu ştiu cum o fi în alte oraşe, dar dacă știți, plasaţi aceste informaţii ca şi comentarii la acest articol). Vineri între 11 şi 12 se pot primi actele depuse pentru apostilare.

Deci ajungând acolo Joia, doamna foarte amabilă, după ce îi povestesc ce şi cum, mă lămureşte cum că şi actele apostilate de prefectură se vor apostila şi la Judecătorie, doar ca si copia legalizată. Şi cum nici sentinţa de divorţ nu avea ştampila despre care vă povesteam, în următoarea săptămână am făcut câteva drumuri ca pe următoarea zi de Joi să ajung din nou la Judecătorie.
Bineînțeles că şi aici a trebuit să plătesc o taxă de 48 RON şi 6 timbre judiciare, si să nu vă spun unde era caseria...

Toate aceste acte trebuiesc prezentate cu traduceri legalizate, traduse de un birou de traduceri autorizate. Eu încă nu am ajuns la acest pas, dar va pot spune ca daca le faceți in Romania, acestea vor trebui apostilare de Judecătorie, in loc de copiile legalizate.

Sper că va fi de folos povestioara mea.
Mult succes!