În primele ore după ce tătici îşi aduc acasă bebeluşi din spital se gândesc la evenimetele ultimelor luni. A făsut multe pregătiri pentru acest moment şi acuma că se întâmplă nu ştie ce să facă. Se simte nepriceput. Nu este nici o problemă pentru că practica acuma urmează şi totul se învaţă.

Primele ore trec aşa de repede cu copilaşul, tătici îi urmăresc fiecare mişcare şi sunt mândri că acel mic ghemotoc este copilul lor. Abia aşteaptă să îi ia în braţe să facă ceva împreună dar tot ce îşi planifică ei de la început nu se va întâmpla aşa pentru că copilul se hrăneşte binenţeles cu mama, apoi trebuie ţinut să râgâie, trebuie schimbat şi când în sfârşit ar veni timpul de joacă cu tata micuţul adoarme.

Apoi orele trec la fel şi vine seara. Tătici se simt deja obosiţi, şi micuţul la fel dar de data asta în loc să adoarmă în pătuţul lor minunat, ei încep să plângă şi o ţin tot aşa. Nu vrea să tacă, atunci tăticul caută cu disperare ajutor de la mămică dar ea deja doarme pentru că a trecut prin multe în ultimele zile.

Urmează o noapte grea, prima noapte a tăticilor cu copii, chiar dacă nu aşa au planificat ei că va fi totuşi sunt un pic mulţumiţi, dar de nu ar plânge aşa. Tăticul încearcă să îl înveselească, face mutre haioase, se uită în scutec poate acolo este problema, îl scutură pe ăla mic, dansează cu el. Nu mai are idei.

Atunci apare idea salvatoare, suzeta! Tăticul fuge, o fierbe, o spală şi repede la gura micuţului, dar ăsta o scuipă cât colo şi plânge în continuare. Oare ce poate fi ? Îi este foame, nu sa săturat îndeajuns ?

Atunci tata fuge repede să îşi trezească perechea, dar ea doarme şi nu aude nimic din calvarul în care se află el. Se uită pe geam şi vede că sa întunecat şi se gândeşte cu groază la o noapte petrecută în aceste condiţii cu bebeluşul.

Atunci în sfârşit se trezeşte mama, îi dă să mănânce dar copilul urlă în continuare, oare ce poate fi, nu se satură ? Tata trebuie din nou să se sacrifice şi să fugă până la prima farmacie deschisă la acea oră să cumpere lapte praf. Cel mai scump. Ca micuţul să se sature bine. Fuga acasă.

Oare cum se prepară ? Scrie pe cutie. Tăticul învaţă repede cum să facă şi îi prepară la piticot o porţie. Fuga la el, dar şi biberobul sticlei îl scuipă la fel ca suzeta. Bebeluşul urlă în continuu. Cei de făcut ?

Fuga din nou la farmacie, îi povesteşte farmacistei ce se întâmplă şi aceasta îi oferă apă de colici. Tat cumpără trei feluri ca să fie sigur că va avea efect. Ajuns acasă observă că mama este foarte obosită aşa că îl ea el pe cel mic îl schimbă, îl dă la hrănit apoi îl ţine la râgâit. Acuma urmează salvarea. Oare ? Nu mai are încredere în nimic. Îi dă la cel mic apa de colici şi speră.

Cu douăzeci de minute mai târziu bebeluşul stă liniştit în patul mare lângă mama lui şi doarme. Binenţeles că în marea încurcătură micuţul a ajuns în patul părinţilor şi a adormit acolo. Este ora cinci dimineaţa. Poate va reuşi să mai doarmă un pic şi el.