Primul semn prin care o mamă însărcinată îşi dă seama de starea fătului sunt mişcările acestuia, mişcări pe care mama le simte după 20 de săptămâni de sarcină (sau 4 luni şi jumătate), în cazul primei sarcini sau la 16 săptămâni (4 luni) în cazul î mamelor care au mai născut.

În prima fază mama simte o mişcare uşoară, ca o fluturare de aripi, deoarece fătul fiind mic, nu produce lovituri puternice şi, de multe ori, gravida nu realizează imediat că a simţit prima mişcare a copilului . Dacă acelaşi tip de mişcare se repetă ,  mama nu o poate atribui altor cauze (ex. meteorism abdominal), ci o ajută să-şi dea seama că este mişcarea fătului. Este foarte important ca mama gravidă să-şi noteze aceste date, pentru că sunt importante pentru a înştiinţa medicul medicul obstetrician, deoarece primele mişcări sunt întotdeauna percepute la aceeaşi vârstă. Este un lucru foarte important ca mămica însărcinată să noteze cu exactitate ziua şi luna când a simţit prima mişcare a fătului. Chiar şi la gravidele dispensarizate, la care se cunoaşte cu precizie vârsta gestaţională, este necesar să-şi noteze cu exactitate primele mişcări ale fătului pentru a se putea stabili dacă mişcările au fost la vârsta corespunzătoare. De asemenea este recomandat să se urmărească frecvenţa acestor mişcări, ritmicitatea , dar şi faptul dacă acestea îşi menţin frecvenţa şi intensitatea, pentru aprecierea stării de sănătate a fătului.

Primele semne ale bebeluşului

Important este să vorbim despre perceperea mişcărilor fătului de către mamă pentru prima oară nu despre primele mişcări fetale, deoarece embrionul mişcă mult mai devreme, imediat ce s-a format,  La 10 săptămâni fătul are deja mişcări de flexie/extensie a corpului, cât şi mişcări ale membrelor, asemănătoare mişcărilor de înot, ţinând cont de faptul că se află în mediu lichid. Aceste mişcări sunt foarte importante pentru creşterea şi dezvoltarea fătului: orice restricţie (de exemplu când cantitatea de lichid amniotic este redusă sau când există anomalii de formă şi dimensiuni ale cavităţii uterine) pot avea repercusiuni asupra diverselor organe şi sisteme (ex. hipoplazie pulmonară, artrogripoză etc).

În ultimii ani, odată cu implicarea tot mai importantă a examenului ecografic în urmărirea gravidelor, multe din elementele clasice de stabilire a vârstei de gestaţie au trecut pe plan secundar, printre acestea şi data perceperii mişcărilor fetale. Majoritatea mamelor îşi văd bebeluşul mişcând încă din primul trimestru la examenul ecografic şi, în acest fel, legătura afectivă care se creează între mamă şi copil se face mult înaintea primelor mişcări ale fătului pe care gravida le simte.

Mişcările fătului trebuie să fie constante

Important este ca aceste mişcări să fie constante şi din ce în ce mai puternice, pe măsură ce fătul creşte; orice modificare în comportamentul său, fie încetinirea, fie exagerarea activităţii motorii poate reprezenta un semn de alarmă în unele situaţii de suferinţă fetală. Mişcări mai energice decât de obicei, ale fătului, cu o durată variabilă (câteva ore, mai rar zile) se pot resimţi între săptămânile 20 şi 26, când se produce culbuta (fătul se întoarce cu capul în jos, executând o rotaţie de 180 grade, luând poziţia cea mai favorabilă pentru naştere). Această mişcare de amplitudine, mai mare decât de obicei, poate determina şi contracţii uterine. Ca o măsură de precauţie în acesată perioadă fiecare gravidă  ar trebui să aibă în acasă sau în poşetă un antispastic (No Spa tablete, sau Gynipral), astfel încât să-şi poată administra, la nevoie, până va putea lua legătura cu medicul obstetrician care o urmăreşte.

De urgenţă la medic, în caz de reducere a mişcărilor!

Lipsa mişcărilor fătului sau reducerea acestora atât ca intensitate, cât şi ca fecvenţă, la gravidele  la termen sau la cele care au depăşit data probabilă a naşterii, trebuie să o pună în gardă pe viitoarea mămică şi să se prezinte cât mai urgent la medicul specialist, pentru evaluarea stării fetale (ascultaţia bătăilor cordului fetal, test nonstress, profil biofizic fetal, determinare fluxuri arteriale prin echo Dopller). În funcţie de rezultate, se va decide conduita terapeutică (continuarea sarcinii cu supraveghere sau declanşarea naşterii).

Mişcările fătului pot fi diferite ca intensitate, fecvenţă şi ritmicitate de la o sarcină la alta, din mai multe considerente: copii cu temperamente diferite - unii sunt mai energici şi mai activi, alţii mai liniştiţi -, dar şi poziţia în uter (placenta anterioară, ce amortizează mişcările fetale, reducând percepţia lor).

Un fapt este, însă, cert: identitatea bebeluşului este unică şi se manifestă din primele momente de viaţă intrauterină, mişcările fătului reprezentând doar o parte a acestei personalităţi noi, în continuă formare şi dezvoltare.