Ne place să simţim mirosul bebeluşului nostru, dar şi lui îi plac mirosurile noastre. Ne recunoaşte după miros deja din primele zile. În primele trei luni copilaşul învaţă să facă diferenţă între diferitele mirosuri pe care le simte, deşi acest lucru este la început doar un reflex, dar mai târziu va deveni un simţ deja format.

    Mirosurile produc schimbări în respiraţia, comportamentul şi mişcările copilului, atât pe timp de somn cât şi atunci când este treaz. Bebeluşi sunt capabili să reziste şi la mirosuri mai rele, dacă îl simt destul de des şi pe o perioadă mai lungă atunci nu mai reacţionează la el. Acest lucru se mai poate numi şi obişnuinţă.

  Pe cum creşte copilul, aşa vom observa că recunoaşte mirosurile şi unele îi formează o anumită rutină zilnică. După experienţele lui de zi cu zi va reuşi să recunoască şi să separe mirosurile neplăcute de cele plăcute. La vârsta de trei ani va şti să îşi spună şi părerea despre unele mirosuri, iar pe la vârsta de 6 – 7 ani va avea o părere critică despre mirosuri şi va şti să  îşi exprime corect părerile.

   Embrionul la vârsta de 24 de săptămâni va simţi prima dată un miros, care îl va şi recunoaşte pe perioada sarcinii, cu trecerea timpului va simţi toate mirosurile din burtica mămici lui şi îi vor da un fel de sentiment de siguranţă.

  După ce se naşte copilul , îşi recunoaşte mama după mirosurile cu care sa obişnuit pe timpul sarcinii şi în acest fel se simte bine în braşele mamei lui şi acolo se linişteşte. Deşi bebeluşul îşi doreşte să stea cât mai mult în braţele mamei lui, doreşte să înveţe cât mai multe despre lumea ce îl înconjoară şi unul dintre primele simţuri care îl ajută la acest lucru este mirosul, chiar din acestă cauză , se va simţi în siguranţă tot timpul dacă va simţi mirosuri cunoscute în jurul lui.

   La început îl va linişti mirosul mamei sau al tatălui, dar cu trecerea timpului îşi va cunoaşte propriul miros şi se va linişti şi singur, acum vor deveni importante obiectele pe care se simte mirosul lui, pentru siguranţă. Păturica lui , pe care o mai bagă din când în când în gură şi cu care se joacă tot timpul când este în pătuţ, va reuşi să îl liniştească foarte mult pentru că îşi va simţi mirosul pe ea. De aceea copilaşilor le place să îşi tragă peste tot cu ei păturica, şi nu mai au nevoie permanentă de îmbrăţişările părinţilor.

  Dacă are păturica lângă el, sau alte obiecte care îi dau siguranţă, va încerca mai repede să facă unele lucruri singur fără nici un ajutor de la părinţi. De aceea este important să avem mare grije când spălăm păturica sau ursuleţul de pluş preferat pentru că micuţul vrea să îşi simtă mpropriul miros pe ele.

   Mirosurile au o mare importanţă şi pentru noi adulţii, dacă ne gândim bine, pe timp de iarnă dacă simţim mirosul de flori de cireş, ne aducem aminte de primăvară. Tot aşa şi bebeluşi asociază mirosurile cu amintiri plăcute sau chiar neplăcute. La simţul unui miros plăcut bebeluşul se linişteşte. Ei asociază mirosul mâncării cu gustul ei, ştiu să facă diferenţă între mirosurile persoanelor apropiate şi cele străine şi în timp ce cresc toate lucrurile le asociază cu mirosul lor.