Legătura afectivă dintre părinte şi copil începe cu mult timp înainte de naştere sau de adoptarea copilului. Când viitori părinţi află pentru prima dată că aşteaptă un copil- fie prin sarcină, fie prin adopţie- ei pot să înceapă să caute un nume pentru copilul lor.

Pot să amenajeze o cameră a copilului. Aud bătăile inimii copilului la o vizită la doctor sau primesc o fotografie copilului pe care-l vor adopta. Fac planuri şi visează, se îngrijorează şi speră. Iar, în final, sunt răsplătiţi prin sosirea copilului.

Legătura afectivă este un complex de legături emoţionale şi de obligaţii care caracterizează relaţia părinte-copil. Când apare copilul, există deja o legătură emoţională din partea părinţilor, o legătură care este mai puternică la unii părinţi faţă de alţii. În următoarele luni, copilul începe să-şi dezvolte ataşamentele faţă de persoana sau oamenii cu care a învăţat să asocieze noţiunile de protecţie, dragoste şi îndrumare. Legătura afectivă se manifestă imediat. Cei mai mulţi copii au o perioadă agitată la1-2 ore de la naştere, ocazie bună pentru părinţi şi copil să se cunoască. Nu contează când se produce legătura afectivă, ci faptul că există.

cum se leagă afectiv un părinte de copilul său? Nu există o reţetă pentru aceasta, aşa cum nu poţi spune cuiva cum să iubească. Legătura apare în timpul schimbului zilnic de afecţiune dintre părinte şi copil.

O mamă îşi atinge uşor copilul şi atingerea îi face acestuia plăcere. Când obrazul copilului este atins, el întoarce faţa spre mamă sau spre sân şi începe să atingă cu buzele şi apoi să lingă mamelonul. Acesta nu doar stimulează producţia de lapte, dar este şi un stimul emoţional puternic. Copilul priveşte lung în ochii mamei în timpul alăptării sau suptului din biberon. Bebeluşul plânge şi părinţii îl liniştesc, îl mângâie pe obraz şi-i vorbesc cu o voce blândă şi liniştitoare.

Importanţa legăturii afective este bine cunoscută în spitale şi de specialiştii din domeniul sănătăţii. De aceea, multe spitale încurajează pe noii părinţii să petreacă mult timp cu noi lor născuţi, iar părinţii care adoptă nou-născuţi să se bucure făcând acelaşi lucru.

Dacă bebeluşul se naşte prematur sau este foarte bolnav, probabil va fi pus într-un incubator şi conectat la aparate care-i monitorizează funcţiile vitale. Iniţial, poate nu veţi avea ocazia să vă ţineţi în braţe copilul sau să îl hrăniţi. Totuşi, veţi fi încurajaţi să vă petreceţi cât mai mult timp cu noul dumneavoastră născut. Puteţi să atingeţi pielea bebeluşului, să-i strângeţi mânuţa şi să-i liniştiţi plânsul cu vocea dumneavoastră. Chiar şi acest contact limitat este important şi benefic atât pentru dumneavoastră cât şi pentru copil.

Nu este neobişnuit pentru părinţi să se întrebe înainte de apariţia copilului dacă vor fi în stare să iubească această nouă persoană care e pe cale să intre în viaţa lor şi să le-o schimbe. Chiar după naştere sau adopţie un părinte se poate uita la copil aşteptând să simtă un val de iubire,şi, în loc de aceasta, să nu simtă nimic, sau mai rău, dezamăgire ori neplăcere.

Nu fiţi prea sever cu dumneavoastră dacă nu vă îndrăgostiţi imediat de copilul dumneavoastră. A fi părinte nu este niciodată uşor, şi uneori este de ajuns doar să încercaţi. Dragostea pentru copilul dumneavoastră vine uneori gradat. Pe măsură ce vă cunoaşteţi,pe măsură ce veţi vedea ochii copilului luminându-se când intraţi în cameră sau când copilul zâmbeşte către dumneavoastră prima dată veţi descoperi că vă iubiţi copilul.