Intoleranţa la gluten, sau boala celiacă, este o afecţiune digestivă datorată consumului de produse care conţin gluten. Glutenul este un complex de proteine, format printre altele şi din gliadina, componenta responsabilă de producerea bolii

Cauzele intoleranţei la gluten sunt: existenţa sindromului de malabsorbţie, remisiunea clinică şi histologică după respectarea unei diete glutenoprive timp de 1-2 ani, recăderea histologică după reintroducerea glutenului în alimentaţie, la un interval variabil de timp.

Cele două bolii fibroza chistică şi celiachia reprezintă cea mai des întâlnită  cauză de malabsorbţie la sugar şi copil. Apariţia bolii celiachia este asociată cu  introducerea glutenului în alimentaţia copilului (făina de grâu, orezul, secara, ovăzul), iar primele semne ale bolii apar la câteva luni, în general, spre sfârşitul primului an de viaţă.

Făina cu 75% extracţie conţine proteine în proporţie de 11,8%, grăsimi 1,4%, amidon 72% şi fibre. Glutenul este o parte  proteică din făina de grâu, orez, ovăz, secară, care conţine două fracţiuni: gliodina (solubilă în alcool) şi glutenina (insolubilă în alcool), prima având efecte toxice asupra mucoasei intestinale la bolnavul de celiachie.

Simptome în celiachie

Bolii apare, în general, între 8-24 de luni, odată cu introducerea alimentelor solide (lapte cu făinos). Stare generală al copilului care manifestă o intoleranţă este frapant. Hipotrofia este accentuată, înălţimea este sub cea corespunzătoare vârstei, abdomenul este destins, contrastând cu starea de slăbire mai accentuată pe membre şi fese, faţa este rotundă, iar dacă sugarul este îmbrăcat, nu se bănuieşte gradul de slăbire după aspectul feţei.

Aproape  toate cazurile  se manifestă cu diaree cronică, care, împreună cu abdomenul mărit în volum şi malnutriţia, realizează „sindromul celiac“. Rareori se întâmplă  ca celiachia evoluează fără diaree, aceasta fiind înlocuită cu constipaţie, la care se asociază vărsăturile şi durerile abdominale.

În 75% dintre bolnavii de celiachie, există semnele  anorexiei. Abdomenul este destins, cu hipotonie musculară şi hipomotilitate intestinală, cu acumulare de lichide şi gaze în intestin. Uneori, prin subţierea peretelui intestinal, se întrevăd ansele intestinale dilatate.

În 75% dintre cazuri se constată oprirea procesului de creştere, manifestat prin hipotrofia staturo-ponderală, aceasta reprezentând o consecinţă a aportului alimentar scăzut, a malabsorbţiei şi a pierderilor intestinale.

Apare întârzierea vârstei osoase şi osteoporoza, ca o consecinţă a hipocalcemiei şi hipovitaminozei D, cu apariţia de fracturi spontane la oasele lungi. Apar edemele periferice, ca o expresie a pierderilor proteice, fiind localizate la extremităţile distale ale membrelor.

În general copilul este palid, prezintă semne de carenţă de vitamina A (dermatoze, distrofia firului de păr), de vitamina K (echimoze, epistaxis, uneori chiar hemoragii intestinale), are dentiţie întârziată, gene lungi.

Odată cu evuliţia bolice copilul îşi schimbă comportamentul, devine mai apatic, mai irascibil, este retras, nemulţumit, refuză relaţiile cu alţi copii şi cu membrii familiei, este nepăsător la ce se petrece în jur.

Complicaţiile celiachiei sunt legate, de malabsorbţie: cauza celiacă - care poate pune în pericol viaţa copilului, hipomenoree şi amenoree, hepatita toxică, malignitate, ulceraţii intestinale, neuropatii periferice.

Singurul tratament în celiachie are la bază suprimarea produselor alimentare care conţin gluten (făină de grâu, orez, secară). Tratamentul dietetic se face prin respectarea următoarelor principii: aportul cantitativ este limitat la început, în relaţie cu dorinţa manifestată de copil de a primi alimentaţia; excluderea dizaharidelor (cel puţin a lactozei) din alimentaţie, în primele 1-2 săptămâni, şi aceasta din cauza deprimării accentuate a activităţii enzimelor specifice prin leziuni profunde. De multe ori, laptele şi zahărul sunt suprimate pentru o perioadă de timp, iar reintroducerea lor se face prin tatonare.

 Regimul alimentar cuprinde proteine din carne, brânză de vaci, ouă, lipide sub formă de uleiuri vegetale, glucide sub formă de glucoză şi amidon de orez, făină de porumb, legume fierte. Alimentele trebuie pregătite şi prezentate sub formă atrăgătoare, cu atât mai mult cu cât sunt eliminate unele produse făinoase agreate de copii.

Odată cu fabricarea făinii fără gluten a permis prepararea culinară şi industrială a unor produse speciale (biscuiţi, pâine), folosite de către bolnavii cu celiachie.

Copilul trebuie educat în sensul conştientizării, de la vârste cât mai mici, a nevoii de nu folosi unele   alimente ne permise şi interzise.

Eşecul dietei glutenoprive apare din nerespectarea riguroasă a regimului. Părinţii se lasă greu convinşi de valoarea dietei respective permanente. Pe de altă parte, cooperarea cu copiii de vârstă mică este dificilă, sentimentul de frustare pe care îl trăiesc la interzicerea pâinii şi prăjiturilor constituind un impuls de a consuma tocmai aceste alimente.

Este nevoie de tratamentul antibacterian  numai în cazul asocierii unei cauze infecţioase. Este nevoie de corectarea lipsei în vitaminele A, D, K, C (acid folic), corectarea anemiei, iar în cazurile asocierii cu insuficienţa pancreatică se aplică tratament substitutiv de fermenţi pancreatici.

Alimentaţia copiilor cu intoleranţă la gluten va fi fără preparate cu făină de grâu, orz, secară, brânzeturile care conţin gumă de ovăz, pastele făinoase, piureurile de legume din comerţ, legumele în sos, preparatele şi semipreparatele şi unele salate de legume din comerţ, sosurile din fructe, umpluturile pentru prăjituri, pâinea din grâu, orz, ovăz, secară, snacks-urile pe bază de grâu, orz, ovăz sau secară, sosurile pentru salate din comerţ, toate prăjiturile comercializate pe piaţă, bomboanele.  Alimentele comercializate în magazine trebuie excluse doarece în prepararea acestora, se folosesc aditivi care conţin gluten.

Dieta celor care suferă de celiachie include toate tipurile de lactate şi carne, ouă crude sau preparate termic, cartofi, orez, paste făinoase fără gluten, toate sortimentele de legume şi fructe, produse de panificaţie pe bază de porumb şi orez, floricele de porumb, napolitane din orez, unt, margarină, uleiuri vegetale, nuci, unt de arahide, maioneză, şi supe şi ciorbe preparate în casă, utilizând numai ingredientele permise, prăjituri, fursecuri, budinci şi îngheţate preparate în acelaşi mod, gem, miere, ciocolată, nucă de cocos, pastă de tomate, măsline, murături.