Febra la copil este definită ca o temperatură rectală mai mare de 38 grade. Febra este răspunsul organismului la infecţie. Reţineţi că în primele luni de viaţă, mai ales la copiii prematuri, o infecţie poate să nu provoace febră. Important este cum se manifestă copilul.

Dacă este mai agitat decât de obicei, chemaţi medicul. De asemenea, apelaţi la medic dacă febra este însoţită de o erupţie.

Convulsiile febrile

O convulsie febrilă apare ca rezultat al activităţi anormale a celulelor nervoase. De obicei, un copil în convulsii devine brusc inconştient, cu mâini şi picioare rigide. După câteva secunde, membrele şi faţa încep să se contracte ritmic. Majoritatea convulsiilor din copilărie sunt produse de febră şi sunt numite convulsii febrile. Când convulsiile sunt frecvente şi fără legătură cu febra, se spune despre copil că are criză comiţială.

O convulsie febrilă apare cel mai adesea la copii cu vârsta de 6 luni-4 ani, care fac brusc febră. Uneori, o convulsie febrilă este primul indiciu de boală. Convulsiile febrile, de obicei sunt scurte- mai puţin de 5 minute. Se credea cândva că unui copil care are convulsii febrile îi poate afecta creierul. Acestea se produce foarte rar. Convulsiile febrile, apar la aproximativ 4% dintre copiii mai mici de 4 ani. Mulţi copii nu repetă episodul convulsiv. convulsiile pot să-i sperie pe părinţi, dar, de cele mai multe ori, copilul este bine după aceea. Dacă bebeluşul cu febră are convulsii, trebuie să urmaţi aceşti paşi pentru a-l ajuta să nu se rănească în timpul convulsiei:

• Aşezaţi copilul pe burtă, nu pe spate.
• Îndepărtaţi de copil orice obiect tare sau ascuţit.
• Desfaceţi-i hainele prea strânse.                                                                                               
• Nu-i împiedicaţi mişcările, nu interveniţi asupra lor.
• Nu încercaţi să puneţi nimic în gura copilului.
• După convulsie, când copilul este treaz, chemaţi doctorul. Dacă nu-l puteţi contacta, duceţi copilul la camera de gardă din spital.

Colicile

Bebeluşul care are colici este unul sănătos şi bine hrănit, dar cu perioade de plâns-de obicei cam la aceeaşi oră ziua şi, mai ales, seara- care pot dura de la câteva minute până la 2 ore. Colica apare cu aceeaşi frecvenţă la ambele sexe, la primii născuţi şi la ceilalţi, la copiii alăptaţi şi la cei hrăniţi artificiali.

Sunt multe teorii cu privire la ceea ce determină colica, dar cauzele ei rămân necunoscute. Crizele colicative încep, de obicei, la câteva săptămâni de la naştere dispar în a treia sau a patra lună. Copilul nu poate fi alinat mai mult de câteva clipe, prin nici o metodă. Plânsul are impact asupra relaţiei părinte-copil şi este potenţiala sursă de probleme familiale. Un copil cu colici are risc mai mare de a fi abuzat deoarece părinţii depăşiţi de situaţie îşi pot revărsa frustrarea şi furia asupra copilului plângăcios.

Dacă bebeluşul dumneavoastră are colici, câteva săptămâni de plâns pot părea o eternitate. Dacă nu puteţi opri accesele de plâns prin metodele obişnuite de consolare, va trebui să vă schimbaţi tactica şi să urmăriţi să găsiţi o cale de a face faţă săptămânilor de colici. Iată câteva sugestii:

• Legănaţi copilul cu mişcări de du-te vino, ca într-un hamac.
• Încercaţi să amortizaţi zgomotele. De exemplu, un aspirator, un uscător de păr, un radio sau altele de acest fel când legănaţi copilul.
• Plimbaşi-vă cu maşina.
• Puneţi copilul care plânge în cărucior şi faceţi o plimbare scurtă.
• Lăsaţi copilul în grija cuiva ca să puteţi dormi sau ieşi din casă.
• Dacă nu puteţi face nimic din toate acestea, lăsaţi copilul jos 5-10 minute şi faceţi pe loc nişte mişcări de extensie sau nişte exerciţi dinamice pentru a vă reenergiza.

Chiar dacă încercările de a linişti copilul pot fi fără succes, el tot are nevoie de prezenţa dumneavoastră. În plus, susţinerea din partea soţului, familiei şi prietenilor este esenţială în această perioadă.

Dacă vă este teamă că e bolnav sau dacă dumneavoastră sau cei care au grijă de copil simţiţi că nu vă veţi mai putea stăpâni nervii din cauza plânsului excesiv al copilului, duceţi copilul la cabinetul medical sau la camera de gardă a spitalului.