Dificultăţile respiratorii asociate naşterii premature, în general se ameliorează în câteva zile sau săptămâni. Copiii prematuri care încă mai necesită ajutor prin ventilaţie sau suplimentare de oxigen după o lună se consideră că au displazie bronhopulmonară(BPD).

Semnele şi simptomele BPD sunt respiraţia rapidă, wheezing-ul, tusea şi coloraţia albăstruie a patului unghial şi a buzelor.

Copiii cu BPD au nevoie de mai mult oxigen pe o perioadă mai mare de timp şi mulţi dintre ei necesită medicamente. Majoritatea se vindecă încet în câteva luni.

Abstinenţa medicamentoasă

Copilul unei mame care a luat frecvent medicamente ce dezvoltă dependenţă pe durata sarcinii poate evolua spre sindrom de abstinenţă la naştere. Medicamentele care pot produce abstinenţă la copii sunt narcoticele (heroina,morfina,betadonă), barbituricele (mai ales fenobarbital), analgezice, tranchilizante, sedativele, amfetaminele şi fenciclidina(PCP).

Copilul poate manifesta iritabilitate, plâns ascuţit, probleme de somn şi de nutriţie, diaree, vărsături şi convulsii. Dacă mama este dependentă de barbiturice, sindromul de abstinenţă la copil poate să nu apară până în a 7-a zi de la naştere. Copilul poate avea risc crescut la afecţiuni datorate unei creşteri intrauterine deficitare.

Dacă simptomele de abstinenţă sunt uşoare, ele pot fi tratate prin asigurarea unui ambient liniştit, confortabil, cu schimbarea scutecelor, mângâieri şi mese dese. Dacă simptomele sunt severe, sunt necesare medicamente. Se utilizează cele mai mici doze de medicamente care alină simptomele. După ce nou- născutul nu mai are simptome câteva zile, doza se scade treptat.

Bolile sistemului nervos central

Sistemul nervos centralconstă din creier şi măduva spinării. Cele 3 afecţiuni congenitale importante ale sistemului nervos central sunt: spina bifidă, hidrocefali şi paralizia cerebrală.

Spina bifidă

Spina bifidă este un defect de formare a unei porţiuni a coloanei vertebrale şi ţesuturilor din jur. Acest defect poate apărea la orice nivel, dar este mai frecvent la baza spatelui. Aproximativ 1 din 1000 de nou-născuţi au spina bifidă.

Copiii născuţi cu spina bifidă au o umflătură a membrelor care învelesc coloana vertebrală(mielomeningocel), care produce o scădere a controlului neurologic al picioarelor, vezicii urinare şi intestinului.

Chirurgia este necesară imediat după naştere. Spatele copilului este închis pentru a scădea riscul infecţii şi pentru a menţine funcţia coloanei vertebrale. Pot fi necesare şi alte intervenţii chirurgicale, precum şi alte forme de tratament din cauza hidrocefaliei şi paraliziei produse eventual de spina bifidă.

Unii copii cu spina bifidă pot avea dificultăţi de învăţare, dar o intervenţie timpurie poate ajuta în pregătirea lor pentru şcoală. Alţi copii pot avea probleme cu mobilitatea şi să aibe nevoie de cârje, brasarde sau scaun cu rotile.

Hidrocefalia

Hidrocefalia este o acumulare excesivă de lichid în creier din cauza dezechilibrului dintre producţia de lichid cefalorahidian(LCR) şi capacitatea sa de absorbţie. Uneori cauza este un blocaj al căilor de scurgere normală a lichidului. Hidrocefalia la copilul mic duce la mărirea capului. Poate afecta 1 din 500 de copii.

Cel mai evident semn al hidrocefaliei congenitale este un cap anormal de mare. Dacă fătul are atât de mare încât naşterea vaginală este imposibilă, se indică cezariana. În unele cazuri, capul copilului poate fi normal la naştere, dar creşte apoi anormal de repede. Hidrocefalia poate fi depistată în timpul unei ecografii prenatale, dar, adesea, este descoperit imediat după naştere sau în primii ani. Tomografia computerizată(CT) sau rezonanţa megnetică nucleară(RMN) sunt utile pentru a diferenţia hidrocefalia de alte afecţiuni şi pentru a găsi cauza.

Scopul tratamentului este de a stabili echilibru între producerea şi absorbţia lichidului cefalorahidian. Adesea medicaţia este eficientă, dar hidrocefalia necesită de mai multe ori şi plasarea chirurgicală a unui sistem de shunt, care direcţionează LCR din interiorul creierului spre o altă zonă a corpului în care poate fi uşor absorbit. Shunt-urile adesea salvează viaţa. Pot surveni complicaţii cum ar fi defectul mecanic al shunt-ului sau infecţiile.

Deşi hidrocefalia comportă riscuri atât pentru dezvoltarea congnitivă cât şi pentru cea fizică, cu ajutorul tratamentului medical, mulţi copii pot trăi normal, doar cu anumite limite.