Cauzele deficitului de acid folic la sugar şi copil sunt variabile:

• aportul inadecvat poate să apară în cazul alimentaţiei artificiale, deoarece laptele de vacă sau formulele de lapte pot avea un conţinut scăzut de acid folic, din cauza sterilizării. Prin fierbere sau evaporare se pierd aproximativ 50% din fosfaţi. Laptele de capră are o cantitate extrem de mică de acid folic . Folosirea lui în exclusivitate în alimentaţia sugarului mic determină anemie megaloblastică (anemia „laptelui de capră“). Prepararea termică a alimentelor previne o distrugere a fosfaţilor. Folosirea unor regimuri lipsite de sucuri de fructe, fructe şi vegetale neprelucrate reprezintă pentru sugar un factor de risc în apariţia deficitului de acid folic. În malnutriţia proteino-calorică se creează toate condiţiile deficitului de fosfaţi prin aport inadecvat complex de principii nutritive;
• deficitul de absorbţie reprezintă o formă congenitală de malabsorbţie a acidului folic şi se manifestă prin anemie megaloblastică în primele luni de viaţă. Mai frecvente sunt situaţiile de malabsorbţie secundară a acidului folic, în cazul alterărilor structurale ale mucoasei intestinului subţire (diaree cronică, inflamaţii cronice);
• în prematuritate sau hipertiroidism sunt necesare cantităţi crescute de acid folic, care, neacoperite prin suplimentarea aportului, pot condiţiona consumarea rezervelor şi apariţia manifestărilor clinice;
• un deficit de acid folic poate să apară prin excreţia crescută a acestuia în caz de insufucienţă renală, în vărsături cronice.

Tratamentul, în cazul aportului inadecvat, se corectează prin introducerea în dietă a alimentelor bogate în acid folic. Pentru prevenirea rezervelor insuficiente la nou-născut se recomandă suplimentarea cu acid folic la femeia gravidă. În caz de deficit secundar, în malabsorbţie se recomandă acid folic injectabil.

La prematuri, se administrează acid folic pentru a preveni apariţia anemiei megaloblastice.

Vitamina D este absolut necesară pentru absorbţia calciului în intestine şi fixarea lui în oase. În lipsa acesteia, doar 10-15% din calciul şi fosforul conţinut în alimente este utilizat, ceea ce perturbă echilibrul dintre fosfor şi calciu şi duce la oase moi, insuficient mineralizate, deformate şi fragile.

Cercetări recente arată că vitamina D este prezentă în majoritatea celulelor din corpul uman, având efect de potenţare a creşterii şi diferenţierii multor tipuri de celule. Aceste descoperiri sugerează faptul că vitamina D are un rol fiziologic mult mai complex decât creşterea şi mineralizarea oaselor.

La copil, manifestarea clasică a deficienţei de vitamina D este rahitismul, o maladie a scheletului care se manifestă prin deformări ireversibile ale oaselor, cel mai adesea la nivelul toracelui (torace evazat), braţelor şi picioarelor (deformate în O sau în X). Deformările osoase atrag după ele tulburări de postură, dificultate la mers, capacitate redusă de efort. Rahitismul nu este doar o boală a primei copilării. Există cazuri de rahitism apărut la pubertate, perioada de creştere şi transformare intensă a copilului.

La adult, deficienţa de vitamina D poate duce la osteomalacie (deformarea oaselor) sau, în unele cazuri, la osteoporoză (oase cu densitate scăzută, fragile, predispuse la fracturi).

Carenţa de vitamina D se manifestă şi la vârste înaintate, chiar mult mai frecvent decât s-a estimat până în prezent. Sunt afectaţi în special vârstnicii care stau acasă, cei din azilele de bătrâni şi din spitalele de boli cronice. O manifestare puţin cunoscută a deficienţei de vitamina D la vârstnic este slăbiciunea musculară.

Există studii care arată că mai mult de o treime dintre persoanele cu vârste peste 65 de ani suferă o cădere în fiecare an, principalul factor de risc fiind slăbiciunea musculară. Tratamentul hipovitaminozei la vârstnic reduce incidenţa căderilor şi a fracturilor, ameliorând o importantă problemă de sănătate publică.

Peştele, ficatul şi gălbenuşul, surse sigure de vitamina D

Alimentaţia echilibrată trebuie să respecte toate principiile nutritive bazate pe macronutrienţi (lipide, proteine, glucide) şi micronutrienţi (vitaminele D, K, oligoelemente - crom zinc şi seleniu, minerale - calciu şi fosfor). Alimentele cu un aport considerabil de vitamina D sunt: untura de peşte, carnea de peşte, ficatul de vită, gălbenuşul de ou. La copil este mult mai uşor să aduci necesarul de vitamina D printr-un aliment plăcut şi dorit de acesta decât să-i dai picăturile de vitamina D, atât de necesară sănătăţii lui. De aceea, este indicat să îmbogăţim supa de zarzavat cu unt şi să le dăm copiilor iaurturi fortifiate cu vitamina D.

Alimentaţia sănătoasă şi raţională trebuie completată obligatoriu cu mişcare în aer liber, minimum o oră pe zi.

Eficienţa expunerii la soare este afectată de poluare, iar lipsa expunerii la soare este unul din principalii factori de risc în afecţiunile cauzate de carenţa de vitamina D.

În cazul în care investigaţiile medicale dovedesc carenţă de vitamina D, aceasta va fi administrată în doza zilnică recomandată de către medicul specialist pentru fiecare caz în parte.