Vă puneţi o mie de întrebări asupra modului în care reacţionaţi la plânsetele şi la ţipetele bebeluşului vostru? Iată în acest articol câteva sfaturi care vă vor ajuta să vă înţelegeţi mai bine copilaşul şi deci să răspundeţi mai bine la cererile lui.

Câteva sfaturi.

• Lăsaţi-l să se exprime. În primul rând, nu ar trebui să reprimaţi emoţiile copilaşului vostru, ar trebui să îl lăsaţi să se exprime, chiar să îl încurajaţi să se exprime, oricare ar fi emoţiile sale. Şi ar trebui să îi arătaţi că l-aţi înţeles. De exemplu, atunci când aţi reperat o activitate care să îi placă, ar trebui să încercaţi să o repetaţi cât mai des cu putinţă. Sau dacă nu îi place ceea ce îi daţi de mâncare, vă va arăta acest lucru printr-o grimasă. În acest caz nu insistaţi, nu luaţi acest lucru drept un capriciu, şi nu îl forţaţi să mănânce tot. Îi veţi demonstra în acest fel că l-aţi înţeles.
• Arătaţi-i că îl înţelegeţi. Bebeluşul simte nevoia să fie ascultat pentru a avea mai multă încredere în el şi pentru a deveni mai autonom. Răspunzând la semnalele lui nu înseamnă că veţi ceda unui capriciu, ci îi veţi demonstra lui bebe că sunteţi acolo pentru el în momentele în care are nevoie de voi. Puţin mai târziu, atunci când va creşte mult mai mare, va trebui să învăţaţi să nu mai răspundeţi pozitiv la toate cererile lui.
• Vorbiţi-i. Daţi nume senzaţiilor. De exemplu: „Îţi e frică? Vino la mine în braţe.”, sau „Scutecul tău este ud? Îl voi schimba.” Acest lucru îi va permite să intre încet, încet în lumea comunicării verbale.
• Puneţi-întrebările potrivite. Şi nu, nu este atât de dificil să înţelegeţi semnificaţia ţipetelor sau plânsetelor bebeluşului vostru. Rolul vostru este acela de ascultător, trebuie să vă puneţi întrebările potrivite, să încercaţi să vă puneţi în locul lui şi să vă imaginaţi ceea ce vrea să vă transmită. De exemplu, dacă bebe vostru este nervos, întrebarea pe care ar trebui să v-o puneţi nu este „De ce este nervos?”, ci mai degrabă „Ce i-a provocat oare această stare de nervi? Cel mai adesea răspunsurile la această întrebare sunt foarte simple: foamea, durerea, oboseala.
• Nu vă fie frică din cauza faptului că vă mai puteţi înşela. Să nu vă fie frică că aţi putea interpreta greşit anumite lucruri. Cel mai important este să nu îl lăsaţi singur, să îi demonstraţi că nu sunteţi singur. Aveţi dreptul să vă înşelaţi, este chiar un lucru important pentru dezvoltarea lui. Dacă nu se va face înţeles din prima, va face eforturi a doua oară.
• Ajutaţi-l să crească. Protejaţi-l, dar nu uitaţi că trebuie să îl ajutaţi să avanseze, să crească.
• Rămâneţi calmă. Arătaţi-i un exemplu. Încercaţi să rămâneţi calmă, zâmbitoare şi relaxată cât mai des cu putinţă. Vehiculând un mesaj pozitiv veţi contribui la dezvoltarea sa emoţională.