Aproximativ 1 din 125 de nou-născuţi are o boală congenitală cardiacă. Defectele cardiace se întind de la forme minore la forme severe, cele mai multe fiind uşoare.

Riscul de a avea un copil cu o boală cardiacă poate fi mai mare dacă dumneavoastră sau alţi membri ai familiei aveţi sau aţi avut un copil cu o boală congenitală.

Cauza exactă a bolii congenitale cardiace este rareori găsită. Defectele genetice şi anumite infecţii virale din timpul sarcinii pot fi cauze. Unele anomalii cromozomiale, ca acelea care produc sindromul Down, se asociază cu defectele cardiace. Infecţii ca pojarul(rubeola)contractate de mamă în primele 2 luni de sarcină, de asemenea cresc riscul de defect congenital cardiac.

Datorită progreselor recente din chirurgia cardiacă, multe dintre defectele cardiace pot fi tratate cu succes.

Defectul septal ventricular

Defectul septal ventricular (DSV) este cea mai cunoscută malformaţie cardiacă, reprezentând 20-25% din totalul bolilor congenitale cardiace. Un copil cu această afecţiune are un orificiu între cavităţile de jos ale inimii sale(ventriculi), ceea ce produce o creştere a fluxului de sânge sub presiune mare către plămân.

Simptomele DSV depind de mărimea defectului. Problema ar fi descoperirea în timpul unui examen fizic de rutină, când doctorul detectează un suflu cardiac. Copiii născuţi cu defect mare dezvoltă hipertensiune pulmonară, se hrănesc dificil, transpiră puţin, fac infecţii pulmonare recurente şi insuficienţă cardiacă în primii ani de viaţă. Copiii cu defecte ventriculare mici pot să nu aibă nici un simptom. Defectul septal ventricular mic se poate închide singur,fără tratament.

Tratamentul depinde de mărimea defectului. Dacă medicamentele nu dau rezultate, trebuie făcută o operaţie de închidere a defectului înainte de vârsta de 1 an.

Defectul septal atrial

Defectul septal atrial (DSA) este un orificiu în partea de sus a inimii, între cele două cavităţi(atrii), care produce un flux anormal de sânge. E mai frecvent la copii de sex feminin decât la cei de sex masculin şi adesea apare la copii cu sindrom Down. DSA reprezintă 8-13% din totalul bolilor congenitale cardiace. Copiii cu această afecţiune adesea nu au nici un simptom. Închiderea chirurgicală este tratamentul recomandat. Aceasta se face pe la vârsta de 4 ani.

Persistenţa canalului arterial

Canalul arterial este un vas care pleacă din artera pulmonară spre aortă când copilul este în uter. Aceasta se închide în mod normal imediat după naştere. Dacă nu, sângele circulă între artera pulmonară şi aortă. Persistenţa canalului arterial(PCA) reprezintă 6-11% din bolile congenitale cardiace.

La prematuri, canalulatrial nu se închide spontan. PCA apare mai des la copiii de sex feminin, la copiii născuţi la mare altitudine şi la copii din mame care au avut pojar(rubeolă) în primele luni de sarcină.

Când canalul arterial este mic, adesea nu este prezent nici un simptom. Un canal arterial mare produce suflu cardiac, hipertensiune pulmonară şi deficit de creştere. La copilul prematur, canalul se închide de la sine în săptămâni sau luni. La copiii ale căror canale arteriale rămţn deschise poate fi necesară chirurgia. Aceasta se practică pe la vârsta de 1-2 ani.