Scrotul unui nou-născut la termen este relativ mare. El poate să pară deosebit de umflat după naştere în poziţia normală. Scrotul nou-născuţilor cu pigmentări închise la culoare este mai colorat ca restul pielii în timpul copilăriei.

Prepuţul acoperă în mod normal la nou-născut capătul penisului şi nu trebuie împins cu forţa înapoi. Nici una dintre aceste caracteristici nu constituie un motiv de alarmare. Unele afecţiuni genitale, totuşi, necesită tratament.

Testiculul necoborât

Testiculul necoborât reprezintă absenţa la naştere a unui sau ambele testicule în scrot. Testiculul poate fi în abdomen sau poate lipsi total. Această din urmă situaţie este rară şi apare la copiii care au la naştere caractere sexuale incerte.

La aproximativ o lună după naştere, în mod normal, testiculele coboară dintr-o zonă situată lângă rinichi printr-o deschidere mică prin muşchi. Aproximativ 1 din 125 de băieţi au lipsă un testicul la naştere. Incidenţa testiculelor necoborâte este de 17% la prematuri şi până la 100% la copiii cu mai puţin de 900 g, deoarece testiculele nu coboară decât după 7 luni de gestaţie.

În multe cazuri, testiculele coboară în scrot în primele luni de viaţă, fără nici o intervenţie medicală. Uneori, se administrează hormoni pentu a aduce în poziţia normală a testiculul necoborât. Dacă nu a coborât până la vârsta de 1 an, nu o va mai face singur şi situaţia va fi tratată chirurgical.

Intervenţia chirurgicală este importantă şi pentru că adesea un băiat cu un testicul necoborât are hernie datorată neînchiderii normale a spaţiului dintre muşchii abdominali. În asemenea cazuri, intestinele pot aluneca prin deschiderea musculară şi să rămână acolo. Adesea operaţia poate fi făcută în ambulator. Uneori, un testicul se micşorează atât de mult (atrofiere) încât se indică înlăturarea lui.

Netratat, un testicul necoborât poate să nu producă mai târziu spermă, deşi, dacă celălalt testicul funcţionează normal, se poate produce suficientă spermă pentru a asigura fertilitatea. Un băiat cu testicul necoborât are, de asemenea risc crescut de cancer testicular. Corectarea nu reduce acest risc, dar permite o mai bună examinare şi depistare din timp a dezvoltări tumori.

Hipospadias

Hipospadiasul survine la aproximativ 1 din 330 de nou-născuţi. Înacest deficit congenital, orificiul uretral nu este în poziţie normală, lângă capătul penisului. În formele uşoare, orificiul este doar puţin deasupra glandului. În formele severe, poate fi mult posterior, ca şi scrotul. Cu cât este mai sever gradul de hipospaias, cu atât este mai mult curbat în jos penisul.

Hipospadiasul se tratează chirurgical. Nu trebuie făcută circumcizie, deorece prepuţul este folosit în reconstrucţia chirurgicală. Cu cât este mai severă afecţiunea, cu atât este mai mare nevoie de intervenţie chirurgicală din cauza problemelor urinare şi sexuale. Dacă nu este corectată, băiatul nu va fi în stare să stea în picioare când urinează şi va avea dificultăţi legate de funcţia sexuală mai târziu. Un alt factor pentru a lua în considerare intervenţia chirurgicală îl constituie consecinţele pshiologice ale malformaţiei genitale.

Mulţi urologi pediatri consideră că vârsta ideală pentru intervenţie la copil este în timpul primului an, înainte de a învăţa să folosească toaleta. O procedură chirurgicală poate deschide orificiul aproape de vârful penisului şi poate ajuta la întărirea penisului.

Hidrocelul

Hidrocelul este o acumulare de fluid în teaca din jurul testiculului. Hidrocelul apare la unul sau la ambele testicule. Afecţiunea este frecventă la nou-născuţi. Dacă testiculul poate fi examinat cu uşurinţă şi cantitatea de fluid rămâne neschimbată, tratamentul nu este necesar. Hidrocelele mici dispar, de obicei, în primul an. Totuşi, dacă sacul îşi schimbă dimensiunile în timpul zilei, poate însemna că are contact direct cu cavitatea abdominală, cea ce impune intervenţia chirurgicală.