Compoziţia chimica şi rolul biologic al celor treisprezece vitamine cunoscute în zilele noastre (acid folic, vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B8, B12, C, D, E, K si PP) sunt foarte diferite.

De altfel, vitaminele acţionează în doza mică, singure sau în mod sinergic, şi nu au nici o valoare energetică. Vitaminele trebuie aduse în organism prin alimentaţie sau, în lipsă, prin medicamente.

Vitamina B1

Vitamina B1 sau antiberi-berică se află în coaja grăunţelor şi în nuci, leguminoase, arahide, în toate fructele şi în drojdii. Se mai găseşte şi în pâinea tradiţională şi în orezul nedecorticat, în schimb nu se găseşte în pâinea albă şi în orezul glasat.

Vitamina B1 are un rol important şi în echilibrul nervos. Este, un stimulent al poftei de mâncare şi are rol în activarea mişcărilor intestinului. Ajută la absorbţia oxigenului şi asimilarea zaharurilor.

Scăderea vitaminei B1 în organism duce la tulburări digestive,iar lipsa totală atrage după sine boala beri-beri, care are simptomele: starea pre-beri-berică, cu edem şi slăbirea picioarelor, palpitaţii, dureri reumatismale; forma paralitică şi uscată: paralizia şi atrofia musculară a picioarelor se întinde până la muşchii spatelui, retracţii ale tendoanelor, palpitaţii, insuficienţă cardiacă şi chiar moarte prin asfixie; forma umedă sau edematoasă, caracterizată prin tulburări circulatorii, edemul membrelor inferioare, uneori a gâtului şi a feţei, paralizii, tulburări ale nervilor cranieni, vomă, asfixie, convulsii, sincope.

Hipovitaminoza B1 este des întâlnită din cauza alimentaţiei defectuoase, fiind favorizată de insuficienţele digestive şi intestinale, precum de diverse tulburări de asimilare tisulară. Insuficienţa vitaminei B1 produce nevrite, stare de oboseală, dureri de cap, iritabilitate, tulburări ale memoriei, palpitaţii, gâfâieli, ameţeli, inapetenţă fiind un generator al ulcerelor de stomac, a ulcerelor varicoase ale gambei, degerăturile. Datorită insuficienţei vitaminei B1 pot apărea diverse nevralgii, nevrite, paralizii post-infecţioase, tulburări ale ritmului cardiac, ale sarcinii, oprirea creşterii şi spasmofilia sugarului. Doza zilnică necesară organismului este evaluată a se consuma 2-3 mg.

Alimentele bogate în vitamina B1 sunt: făina de grâu, cartoful, mazărea, fructele, drojdiile, carnea de vită, de miel, de porc, de pasăre, gălbenuşul de ou.

Vitamina B2

Vitamina B2 se poate găsi în aceleaşi alimente ca vitamina B1. Are efect asupra metabolismului, a zaharurilor, grăsimilor şi protidelor, asigurând echilibrul nutritiv; exercită o acţiune favorabilă asupra pielii şi mucoaselor şi joacă un rol important în echilibrul intestinal; este un factor de creştere.

Deficienţa acestei vitamine se observă la sugarul alimentat exclusiv cu lapte artificial şi la adult, în anumite situaţii: convalescenţă, sarcină, la indivizii care suferă de enterocolite. De asemenea, unele tulburări ale asimilaţiei favorizează apariţia carenţei vitaminice.

Hipovitaminoza B2 este factor de risc în tulburări gastrointestinale diverse (enterită, tulburări de resorbţie a grăsimilor), leziuni oculare (tulburări vizuale, cataracte), leziuni la nivelul pielii şi mucoaselor (fisuri la încheieturi, atrofia papilelor limbii, unghii casante, păr tern şi sfărâmicios). Se observă , de asemenea, o oprire a creşterii la copiii mici, iar la adulţ o stare de oboseală şi crampe musculare.

Principalele bolii ale vitaminei B2 sunt: afecţiuni ale pielii şi mucoaselor, seboree, eczeme, conjunctivite, tulburările adaptării vizuale la întuneric, enterita cronică, crampe musculare, astm, migrene, inflamaţii ale gurii, întârzierea dezvoltării la sugari şi copii. Doza necesară organismului zilnică este de 1-2 mg.

Vitamina B3

Vitamina B3 se găseşte în germenele de grâu, în drojdii, în învelişul grâului şi al orezului, în multe legume şi fructe proaspete şi în polen. Are rol important în nutriţia ţesuturilor şi participă la metabolismul zaharurilor. Lipsa vitaminei B3 duce la apariţia pelagrei, caracterizată, la început, printr-o oboseală rebelă, tristeţe, insomnii, apoi apar tulburările digestive, afte, diaree, ulceraţii, pete la nivelul feţei, mâinilor, picioarelor, uscăciunea pielii, care devine sfărâmicioasă, dureri, tulburări nervoase diverse. Hipovitaminoza B3 este frecventă în ţările în care hrana este bazată pe porumb sau orez, fiind favorizată de tulburări intestinale.

Vitamina B3 este indicată în pelagră, dermatoze, tulburări circulatorii periferice, degerături, afte, inflamaţii bucale, enterocolite, psihoze, stări depresive. Doza zilnică necesară organismului este de 20 mg.