Înainte de a începe o şedinţă de tratamnet de reflexoterapie trebuie să ne asigurăm că în încăpere este cald şi că ne putem bucura de linişte, fără întreruperi. Persoana care va primi tratamentul trebuie să stea comod cu spatele bine sprijinit, cu gâtul şi cu capul aşezat pe perne, cu genunchii uşor îndoiţi, pentru ca circulaţia să fie liberă.  

  Înainte de începerea unei şedinţe terapeutul trebuie să pregătescă la îndemână uleiurile , vata, prosoapele, praful de talc, şi indiferent de ce poziţie are persoana care va face şedinţa de reflexoterapie, este nevoie de mai multe perne ca ea să se simtă confortabil.

  Uleiurile esenţiale sunt utilizate înainte de a începe şedinţa , terapeutul trebuie să se spele pe mâini cu apă şi două picături de ulei esenţial de levănţică şi o picătură de ulei esenţial de muşcată. Nu se folosesc uleiurile de masaj până la sfârşitul tratamentului pentru punctele reflexe , pentru că mâinile pot să alunece şi îşi voe pierde din precizie.

  Sunt necesare două prosoape pe parcursul unei şedinţe de reflexoterapie. Unul este folosit pentru a-l pune sub tălpi şi altul pentru a acoperi celălalt picior la care nu se lucrează pentru a-l menţine la căldură. Se pregăteşte un taburet jos sau mai multe perne astfel încât terapeutul să stea comod şi să aibă o vedere bună spre tălpile picioarelor. Dacă se lucrează cu pălmile pacientului, atunci terapeutul are o vedere mai bună asupra punctelor reflexe din pălmi dacă stă în lateral şi nu faţă în faţă cu pacientul.

   Masarea tălpilor este importantă la început pentru a se obişnui cu atingerea mâinilor terapeutului. Mai are şi efectul de a ajuta la mobilitatea gleznelor, decongestionează zona şi flexibilizează nervii care pleavcă de la gleznă spre talpă. La încheierea sesiunii este util un masaj cu toată mâna , cu câteva picături de uleiuri esenţiale amestecate cu ulei de migdale.

  Pentru partea superioară a labei piciorului se trec degetele mari spre margini menţinând restul degetelor nemişcate. Se repetă mişcarea coborând uşor la fiecare repetare. Pentru a acoperi talpa se începe din aceeaşi poziţie , dar de acestă dată se face prin alunecarea degetelor spre exterior şi menţinerea pe loc a degetelor mari.

   Se roteşte laba piciorului de mai multe ori, în sensul acelor de ceasornic. Dacă glezna este rigidă , nu trebuie forţată, dar trebuie urmărit exerciţiul articulaţiei. Se repetă rotirea în sens invers acelor de ceasornic.

  Cea mai mare parte a zonelor reflexe din talpă se trasează cu degetele mari, pentru a căror mişcare există o tehnică specială. În cazul în care acestea sunt sensibile se poate recurge şi la alte tehnici. Presiunea se aplică pentru câteva secunde pe punctul specific , apoi se trece la următorul punct.

  Se plasează degetul mare sau alt deget pe o parte a mâinii sau a tălpii, şi se roteşte uşor. Apoi se creşte presiunea. Acestă tehnică se utilizează pentru lucrul la un anumit punct de dimensiuni mici.

  Cu mâna suspendată în aer, se mişcă degetul mare şi celelalte degete simultan, se împreunează şi se separă apoi ca un cleşte după care se pune mâna pe talpa pacientului şi cu marginea interioară a degetului mare se apasă cu putere ţesuturile. Se foloseşte doar în cazul în care persoana are reflexe sărace, care nu pot fi activate prin rotire