De sezon este şi ruscuţa de primăvară, o plăntuţă cu flori galbene sau roşii, care este utilizată în tahicardie, angină pectorală, extrasistole de natură nervoasă, miocard slăbit, hipertensiune şi ateroscleroză.

Alte specii din flora spontană şi cultivată, cu înflorire în luna mai şi cu proprietăţi cardiovasculare, sunt:

• cruciuliţa, eficientă în stimularea contracţiilor pereţilor vasculari, pentru a asigura o bună circulaţie periferică;
• fumariţa, cu acţiune directă în scăderea tensiunii arteriale;
• dediţei, cu mare eficienţă în tratamentul tahicardiei;
• rozmarinul, valoros prin flori, frunze şi ramuri tinere utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale, a reumatismului cardiac şi ca adjuvant în afecţiunile cardiace cronicizate;
• odoleanul, valorificat prin rizomi şi rădăcini în tratarea tulburărilor de ritm cardiac, nevroze cardiace şi palpitaţii rebele;
• coacăzul negru, care conţine în flori şi frunze o diversitate de principii active cu acţiuni pozitive în tratarea bolilor cardiace pe substrat nervos şi în hipertensiunea arterială;
• narcisele albe, ale cărei flori sunt căutate pentru tratarea unor afecţiuni ale inimii;
• trandafirul, de la care se folosesc petalele roşii în tratamentul anginei pectorale.

Plante recomandate în bolile de plămâni

În lunile de primăvară sunt destul de frecvente bolile aparatului respirator cauzate de schimbările survenite în factorii de mediu cu care se confruntă organismele debilitate în lunile de iarnă. Multe internări în spitale din această perioadă sunt impuse de bolile de plămâni, de la gripă şi guturai la tuse, astm bronşic, pneumonie, emfizem pulmonar şi tuberculoză.

Podbalul, o plantă cu flori galbene, deschise odată cu ghioceii, recunoscută în toată lumea ca remediu contra tusei. Prin conţinutul ridicat în mucilagii prezintă proprietăţi emoliente, expectorante, pectorale, antiinflamatoare şi sudorifice, având bune efecte în bolile cronice de plămâni, bronşite, tuse, astm, gripă, emfizem pulmonar, pleurezie, tabagism, silicoză, traheită, laringită şi tuberculoză. De asemenea, recomand această plantă pentru protejarea vocii la soliştii vocali, actori, cadre didactice şi avocaţi. Se va utiliza sub formă de infuzie caldă, inhalaţii sau suc îndulcit cu miere de albine şi lapte.

Pătlagina are multiple proprietăţi terapeutice: expectorante, emoliente, fluidizante, antibronşitice, hemostatice şi antiinflamatoare. Se utilizează pe scară largă sub formă de infuzii, decoct şi sirop, având bune efecte în bronşite cronice, crize astmatice, tuse seacă şi convulsivă, guturai, sinuzită, rinită, traheită, catar pulmonar, emfizem pulmonar şi tuberculoză.

Treptat, grădinile şi pajiştile se acoperă cu toporaşi, plante mici cu flori violete, plăcut mirositoare, pe care le adună copii pentru a le oferi mamelor sau colegelor de grădiniţă şi de şcoală. Aceste plante au acţiuni emoliente, expectorante, antitusive şi antiseptic pulmonare. Efectele terapeutice se constată în inflamaţiile căilor respiratorii, bronşite, tuse convulsivă, catar pulmonar cronic şi febră.

Cătuşnica vindecă tusea convulsivă

Cătuşnica este o plantă mai puţin cunoscută, dar care a intrat între speciile cultivate din grădini de care omul nu trebuie să se despartă. Este plăcut mirositoare datorită unei cantităţi mari de uleiuri eterice, care prezintă efecte în durerile de plămâni, congestii pulmonare, tuse convulsivă, tuse tabagică şi tuberculoză.

Bradul se întâlneşte frecvent în păduri compacte (brădete), în amestecuri cu fagul şi molidul sau ca arbore ornamental în staţiuni climaterice, parcuri şi curţi. Este utilizat mult sub formă de muguri anuali şi ramuri tinere crescute primăvara, bogate în uleiuri eterice, cu miros balsamic, ce prezintă proprietăţi antitusive şi antibronşitice. Se prepară siropuri luate în perioadele de crize cu bronşite, catar pulmonar, guturai, tuse, laringită cronică, nevralgii şi tuberculoză.

Pentru toţi locuitorii, bolnavi şi sănătoşi, recomandăm urzica vie, folosită încă din antichitate ca primă plantă medicinală a primăverii. Prin conţinutul în principii active foarte variate, are proprietăţi emoliente, expectorante şi antiseptice, cu efecte terapeutice deosebit de bune în afecţiuni ale aparatului respirator (bronşită, tuse convulsivă, astm, răguşeală). Cine neglijează cura de primăvară cu urzici, preparate în diverse forme, ar putea avea necazuri cu sănătatea în tot cursul anului.