Vanilia a dovedit proprietăţi antiseptice, excitante, stimulatoare şi afrodisiace este un remediu natural exotic de prea puţini cunoscută. Are un rol important  în întărirea capacităţii de apărare a organismului împotriva micozelor.

Din acest motiv se prepară un extract de vanilie aplicat extern, cu efect fungicid şi antimicrobian în distrugerea ciupercilor de pe piele.

 Alt remediu este tinctura de vanilie, în concentraţie de 10%, se realizează prin macerarea păstăilor zdrobite, în alcool de 700, timp de două săptămâni. Se întrebuinţează de către fumătorii bolnavi de afecţiuni pulmonare. Efectul terapeutic creşte dacă se foloseşte amestecul de tincturi (15 g tinctură de vanilie, 3 g tinctură de iarbă mare, 2 g tinctură de şofran, 150 ml de vin, 50 ml de sirop simplu).

În alimentaţie, deorece are unele  calităţi olfactive şi gustative superioare, vanilia intră în aromatizarea multor produse de bucătărie, de patiserie şi cofetărie, (dulciuri, budinci, creme pentru prăjituri, îngheţate), produse lactate (iaurturi), băuturi alcoolice (lichioruri, creme) şi băuturi nealcoolice.

Praful de vanilie intră în compoziţia unor preparate ca zahărul vanilat, tincturi şi siropuri. Se folosesc  cantităţi foarte mici se amestecă cu zahăr, lapte şi ouă.

Se mai foloseşte şi în industria parfumeriei şi cosmetică, vanilia a fost utilizată din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca materie primă de bază pentru introducerea unor note dulci, ambrate, orientale şi florale. Vanilia nu se foloseşte la parfumarea săpunurilor deoarece, în mediu alcalin, polimerizează şi îşi modifică proprietăţile odorante.

Arborele de nucşoară

Este o sora a scorţişoarei, aceste doua condimente fiind adesea folosite împreuna. În cantităţi mici, nucşoara stimulează digestia şi este un excitant uşor; în doze mai mari, nucşoara este calmantă şi somniferă.

Denumirea ştiinţifică este Myristica fragrans şi M. moschata. Înăţimea arborilor atinge 8-20 de metri, dar în cultură se taie la înălţimea de 2-3 metri, pentru a se uşura recoltarea. Frunzele sunt persistente, groase, lucioase, de culoare verde-închis.
Florile galbene  apar la arborii în vârstă de peste 7 ani. Din acestea se sunt fructele cărnoase, oleaginoase numite nucşoare, care se recoltează în lunile iulie-august. Sămânţa din interior are o aromă puternică şi un gust caracteristic, picant şi uşor amărui, datorită conţinutului ridicat în ulei eteric (8-15%, în medie 12%) şi un ulei gras aromatic (untul de nucşoară), format din triglicerida acidului miristic. Conţinutul chimic constă din ulei eteric, ulei gras, pectine şi substanţe colorante.
Se pot folosi ca remedii  multiple datorate componentelor chimice existente: excitante, stimulente, digestive, carminative (combate balonările), vermifuge, tonice, antiseptice, bactericide, narcotice, antinevralgice, antireumatismale, antiinflamatoare, antioxidante, afrodisiace.

Efecte terapeutice

• ajută digestia, combate diareea, greaţa, crampele şi lipsa poftei de mâncare şi împiedică fermentaţiile intestinale;
• combate stenozarea şi rigidizarea arterelor, asigurând fluidizarea circulaţiei sanguine;
• scade conţinutul de colesterol nociv (LDL) şi depozitele grase din jurul ficatului, inimii şi aortei;
• opreşte formarea de cheaguri în sânge;
• calmează sistemul nervos, evitând stările de stres, ameţeli, dureri de cap, oboseală, anxietate şi rău de mare;
• stimulează sistemul imunitar - creşte rezistenţa organismului la infecţii virale şi bacteriene.

Are efecte antiinflamatoare în dureri articulare şi musculare, leziuni musculare, reumatism şi tendinită (uleiul eteric - 3 picături- se pune în 50 de ml de ulei vegetal şi se aplică pe zona afectată de 3 ori pe zi).

Observaţii: în doze de exces, dă o senzaţie de beţie, cu delir şi convulsii, întrucât miristicina este toxică, iar extern poate irita pielea. Este contraindicată femeilor însărcinate şi celor care alăptează.
Se foloseşte sub formă de esenţă, tinctură, praf şi unt folosit la prepararea alifiilor, pomezilor şi în balsamul Nerval.