Antiinflamatoare, diuretice, medicamente de slăbit….există o mulţime de medicamente care ne pot distruge rinichii silenţios, fără să apară vreo durere. Noi vă dăm câteva sfaturi să vă menţineţi rinichii sănătoşi.

 Ibuprofen, Aceclofenac, Naproxen - fără automedicaţie! Medicamentele din familia antiiflamatoarelor nonsteroidiene (AINS) sunt extrem de nocive pentru rinichi. Ele acţionează prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. Moleculele în cauză sunt următoarele: ibuprofenul, aceclofenacul, naproxenul. Dacă unele pot fi vândute fără reţetă , acestea nu sunt deloc inofensive fiind contraindicate în caz de insuficienţă renală gravă. Automedicaţia este deci interzisă! Acestea trebuie luate doar sub supraveghere medicală! Să ne amintim faptul că ele sunt responsabile de 7% dintre insuficienţele renale acute!

 Modul de acţiune a AINS le fac toxice pentru rinichi mai ales dacă persoana prezintă unii factori de risc. Este vorba în special de persoanele în vârstă (peste 75 de ani) deoarece acestea au tendinţa de a pierde senzaţia de sete. Aceste persoane au şi masa musculara mai slabă ceea ce ar putea conduce la o supraestimare a funcţiilor renale. AINS agravează şi o insuficienţă renală moderată uneori în mod silenţios.

 Diureticele dăunează rinichilor! Medicamentele diuretice favorizează eliminarea apei şi a sării din organism cu ajutorul rinichilor. Chiar dacă diureticele sunt indispensabile în cazul unor afecţiuni cardiace sau renale, ele se pot dovedi periculoase atunci când sunt folosite pentru slăbit şi fără supraveghere medicală. Diureticele provoacă deshidratare şi hipokaliemie: ele provoacă o scădere periculoasă a nivelului de potasiu din sânge. Acestea provoacă leziuni la nivelul rinichilor, numite nefropatii tubulo-interstiţiale care după un anumit timp nu mai sunt reversibile şi conduc la insuficienţă renală cronică. Laxativele, dacă sunt folosite pentru slăbit au aceleaşi consecinţe.

 Atenţie la antibiotice şi antivirale! Unele antibiotice din familia aminosidelor pot favoriza sau accentua o insuficienţă renală. Acestea se folosesc în tratarea infecţiilor grave, a căilor urinare în special, cum este  pielonefrita de exemplu (gentanmicină, netilmicină). Aceste substanţe se acumulează la nivelul rinichilor distrugându-i progresiv. Totuşi, aceste antibiotice se administrează în marea majoritate pe cale intravenoasă în spital. Deci toxicitatea lor este controlată de către medici şi produsul este măsurat pentru evitarea oricărui supradozaj în sânge. Unele antivirale precum aciclovirul pe cale venoasă (tratamentul meningitei herpetice şi a zonei zoster oftalmice) trebuie folosite cu precauţie deoarece pot fi toxice pentru rinichi.

 Chimioterapia poate distruge rinichii. Medicamentele anticanceroase pot fi mai mult sau mai puţin toxice pentru rinichi. Derivaţii platinei (cisplatina, carbopatina), metotrexatul, gemcitabina, sunt cunoscute pentru acest efect secundar. Aceste tratamente fiind indispensabile, toxicitatea este controlată de către medic. El poate decide hiperhidratarea pacientului pentru a remedia efectele nefrotoxice ale medicamentului.

 Alţi „duşmani” ai rinichilor tăi:

• Slăbitul fără supravegherea medicului îţi poate distruge rinichii. Regimurile hiperproteice (Dukan, Atkins) au tendinţa să obosească rinichii.
• Atenţie la pilulele şi plantele cumpărate de pe Internet: medicamente ayurvedice, medicina chinezească…