• Poliomielita

Poliomielita este determinată de un virus(virusul poliomielitic) care pătrunde în organism prin cavitatea bucală. Poliomielita afectează creierul şi măduva spinării, producând frecvent paralizii sau chiar moarte. Vaccinarea antipoliomielitică a început în SUA în anul 1955. De peste 20 de ani, în această ţară nu au fost raportate cazuri de poliomielită, dar boala este încă frecventă în unele părţi ale lumii iar virusul poate fi adus în SUA. Din acest motiv, vaccinarea antipoliomielitic a copiilor continuă ssă fie importantă.

Există două feluri de vaccin antipoliomielitic.

Vaccin antipoliomietic administrat oral care conţine o formă vie, atenuată, a virusului poliomielitic.VPO se înghite, prezentându-se sub formă lichidă.

Vaccinul antipoliomielitic inactivat -inactivate polio-vaccine, conţine virusul omorât cu ajutorul unor substanţe chimice. IPV se administrează sub forma unei serii de injecţii.

Recomandări

În SUA se foloseşte doar IPV. Se administrează în 4 doze, la vârsta de 2 luni, 4 luni, între 6 şi 18 luni, şi în jurul vârstei de 5 ani. Ultima doză este de amplificare.

VOP se foloseşte în ţările în care încă apar epidemii de poliomielită. Deşi ambele vaccinuri sunt eficiente, VPO asigură o protecţie mai bună împotriva epidemiilor. Totuşi, datorită faptului că VPO conşine poliomielitic viu, el poate produce, în cazuri foarte rare (1 la 2,4 milioane de doze administrate) poliomielită. Din acest motiv, ca şi datorită faptului că riscul de a contracta poliomielita este, în prezent in SUA redusă , VPO nu se mai utilizează în această ţară. Injecţiile de IPV nu produc poliomielită.

• Tetanosul

Tetanosul produce contracturi dureroase ale muşchilor, în general în tot corpul. Poate fi dificil să deschizi gura(trismus) sau să înghiţi. Tetanosul nu este o boală contagioasă. Bacteria intră în corp prin răni sau tăieturi adânci sau murdare.

Recomandări

În mod obişnuit, vaccinul antitetanos se administrează combinat cu cel pentru difterie şi tuse convulsive . Vaccinarea trebuie să înceapă de la vârsta de 2 luni şi se administrează sub forma unei serii de 5 injecţii pe durata primilor 6 ani de viaţă.

Începând de la vârsta de 11 ani sau 12 ani, oamenii trebuie să continue să fie vaccinaşi o dată la 10 ani cu forma pentru adulţi a vaccinului antitoxic diftero-tetanic.
 

• Tusea convulsivă(pertussis)

Tusea convulsivă este o afecţiune care determină accese severe de tuse, astfel încât sugarii şi copii mici se alimentează şi chiar respiră cu dificultate. Cuvântul pertussis provine din termenul latin pentru tuse. Aceste accese de tuse pot dura câteva săptămâni şi pot produce pneumonie, crize convulsive, leziuni cerebrale şi moarte.

Tusea convulsivă severă afectează mai ales copiii mai mici de 2 ani şi se transmite prin inhalarea picăturilor infectate care, cel mai frecvent, ajung în aer datorită accesului de tuse al unui adult care prezintă o formă uşoară de boală.
Recomandări
Vaccinarea Dta combină vaccinurile antidifteric, antitetanos şi antipertussis. Se administrează sub forma unei serii de 5 injecţii, începând de la vârsta de 2 luni şi continuând pţnă la 4-6 ani. Vaccinul DtaP este o variantă mai bine tolerată a unui vaccin mai vechi, numit DTP. Litera a provine de la cuvântul acelular care indică faptul că în vaccin sunt utilizate doar anumite componente de bacterie pertussis şi nu întreaga celulă. Vechiul vaccin antipertussis conţinea bacteria întreagă, omorâtă. Acest vaccin a fost asociat cu o incidenţă mai mare a reacţiilor secundare de tipul plânsului îndelungat şi febrei ridicate.