• Infecţia meningococică

Infecţia meningococică este determinată de bacteria Neisseria meningitidis. Complicaţi severe ale bolii cuprind infecţia sângelui(septicemia), meningita - o infecţie la nevelul învelişurilor creierului şi a măduvei spinării.Infecţia meningococică poate determina surditatea, probleme la nivelul sistemului nervos, crize convulsive, atacuri cerebrale, retardare mintală şi moarte.
Cel mai frecvent, infecţia meningococică survine la copiii sub un an şi la persoanele care suferă de anumite afecţiuni. În plus, riscul de a contacta boala este crescut în cazul studenţilor din anul întâi , mai ales al celor care trăiesc în dormitoare comune.
Recomandări: Vaccinul nu se recomandă de rutină copiilor, dar se oferă studenţilor înainte de a începe colegiului pentru a reduce riscul de a contacta infecţia.

• Oreionul 

Oreionul( paroditita epidemică) este o boală a copilăriei care poate afecta şi adulţii. Oreionul este determinat de un virus care se transmite prin inhalarea picăturilor infectate. Infecţia produce febră, dureri de cap, oboseală şi umflarea dureroasă a glandelor salivare. Poate determina surditate, meningită, şi inflamaţiei la nivelul ovarelor sau testiculelor, cu risc de sterilitate.
Recomandări: De obicei se administrează 2 doze de vaccin combinat ( anti urilian, antirubeolic, antirujeolic), prima doză între 12şi 15 luni de viaţă, şi următoarea între 4 şi 6 ani. În cazul femeilor adulte, trebuie evitată conceperea unui copil timp de 30 de zile după vaccinare. Folosirea acestui vaccin a determinat o scădere importantă a incidenţei oreionului în SUA.

• Infecţia pneumococică 

Infecţia penumococică reprezintă cauza principală a meningitei bacteriene şi a infecţiilor otice(la nivelul urechi) la copii mai mici de 5 ani. De asemenea, determină şi infecţii ale sângelui şi pneumonie. Copiii cu vârsta sub 2 ani prezintă riscul mai înalt pentru efectele cele mai severe ale bolii.
Infecţia pneumococică este determinată de bacteria Streptococcus pneumoniae. Bacteria se transmite prin contact fizic sau prin inhalarea picăturilor infectate. Datorită faptului că multe tulpini de Streptococcus pneumoniae au devenit rezistente la mai multe antibiotice, boala poate fi dificil de tratată.
Recomandări:  Vaccinul pneumococic conjugat poate fi util pentru prevenirea infecţiei pnemococice severe. De asemenea, poate preveni o cauză de infecţie otică. Vaccinul se administrează în 4 doze, tuturor copiilor cu vârsta între 2 şi 15 luni. De asemenea, este recomandat copiilor cu vârsta intre 2 şi 5 ani care n-au fost vaccinaţi antipneumococic şi prezintă un risc înalt de a face boala. În această categorie sunt incluşi copiii care nu au splină, cei cu siclemie, boli cardiace sau pulmonare cronice,infecţii cu virusul imunodeficienţei umane HIV, SIDA sau alte boli care pot afecta sistemul imun, cum sunt cancerul sau diabetul. De asemenea trebuie vaccinaţi şi copiii cărora se administrează medicamente ce afectează sistemul imun, cum sunt chimioterapicele sau corticosteroizii.
În plus faţă de vaccinul pneumococic conjugat, vaccinul pe bază de polizaharid penumococic se recomandă anumitor persoane care prezintă un risc înalt de îmbolnăvire. Prima doză poate fi administrată încă de la vârsta de 2ani, iar după o perioadă de 5 ani se poate administra a doua doză. În cazul copiilor cu risc înalt de infecţie pneumococică severă, a doua doză se poate recomanda la 3 ani dacă revaccinarea se face înaintea vârstei de 10 ani.