Vaccinurile sunt foarte eficiente. Cele mai multe vaccinări făcute în copilărie sunt eficiente la peste 85-99% dintre copii. De exemplu, o serie completă de vaccinare împotriva pojarului protejază 99 din 100 de copii împotriva boli, iar o serie completă de vaccin antipoliomelitic protejază 99 de copii din a00 împotriva poliomelitei.

În unele cazuri, vaccinul determină doar o imunitate parţială. Nu previne boala, dar adesea micşorează durata şi severitatea simptomelor.

Reducerea suferinţei şi a schelelor
Multe infecţi pot cauza moartea, dar şi schele permanente. Poliomielita poat determina paralizia. Meningita poate produce surditatea. Pojarul poate determina leziuni cerebrale sau moartea. Hepatitele pot produce leziuni ale ficatului. Vaccinurile previn aceste complicaţi severe.

Un exemplu bun reprezentat de vaccinul anti-Haemophilus influenza de tip b (Hib).Înainte de introducerea vaccinului în anul 1988, această bacterie determina aproximativ 20000 de cazuri de infecţii severe în rândul sugarilor şi copiilor americani, în fiecare an. Meningita cu Hib omora 500 de copii în fiecare anşi determina schele ca surditatea, crize convulsive sau retardare mintală la mulţi dintre supravieţuitori. Până în anul 2000, vaccinarea a redus incidenţa infecţiei cu Hib cu 99%.

Protejarea sănătăţii comunităţii
Vaccinarea nu vă protejază doar sănătatea dumneavoastră sau pe cea a copilului dumnevoastră, ci protejază şi sănătatea comunităţi: în fiecare comunitate există un număr mic de persoane care nu trebuie vaccinate – de exemplu, persoanele alergice la la o componentă al vaccinului sau care suferă de boli în care sunt interzise anumite vaccinări.

Dacă 95% din persoanele dintr-o comunitate sunt vaccinate, este mult mai probabil ca persoanele neprotejate prin vaccinare să fie expuse la contact cu germenul respectiv, deci riscul de infecţie este mult mai mic. Acest tip de protecţie se numeşte imunitate de cohortă.

Eradicarea unor boli în întreaga lume 

Vaccinarea protejază nu numai un oraş, o ţară sau o generaţie. Beneficiile sale se pot extinde la scară planetară şi în viitor. Pe termen lung, scopul unui program de vaccinare este eliminarea completă a boli. Cel puţin într-un caz, acest scop a fost extins. Eradicarea mondială a variolei constituie o poveste de succes a medicinei moderne. Variola a făcut ravagii timp de secole.Survenea epidemii şi omora până la 60% dintre persoanele afectate. Boala producea dureri de cap puternice, febră şi o erupţie roşie, cu vezicule care adesea lăsa cicatrice desfiguratoare la supravieţuitori. Până la la un sfert dintre bolnavi ajungeau la orbire din cauza infecţiei corneene.

La sfârşitul sec.18-lea Edward Jenner, un medic englez, a descoperit că inoculând unor persoane virusul vaccinei-un virus asemănător virusului variolic,dar care în mod normalnu producea îmbolnăviri-acestea devin rezistente la boală. În SUA şi europa s-au declanşat campanii de vaccinare antivariolică. În anul 1967 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declanşat o campanie globală, pentru eliminarea variolei. Ultimul caz a fost raportat în anul 1977, indicând sfârşitul unei dintre cele mai periculoase boli din istoria omenirii. În consecinţă, vaccinarea antivariolică nu mai este necesară. Totuşi,SUA păstrează în depozit vaccin antivariolic pentru eventualitatea în care virusul variolic ar fi folosită ca armă biologică, în bioterorism.