În fiecare zi, organismul este ameninţat de bacterii, virusuri şi alţi germeni. Când un microorganism patogen(care poate determina îmbolnăvirea) intră în corp, sistemul imun mobilizează mecanismele de apărare, producând nişte proteine numite anticorpi, care vor respinge microorganismul invadator. Scopul sistemului imun este să neutralizeze sau să distrugă microorganismul străin, făcându-l inofensiv şi prevenind apariţia bolii.

Să înţelegem imunitatea.
Sistemul imun respinge microorganismele invadatoare şi vă protejează de boală în două moduri:

Imunitatea dobândită natural(postexpunere)
Imunitatea dobândită natural apare după ce organismul a fost expus la un anumit microorganism. Sistemul imun mobilizează un sistem complex de apărare pentru a preveni reâmbolnăvirea la un nou contact cu tipul respectiv de virus sau de bacterie.
Expunerea la un microorganism străin (antigen)activează producerea de către organism a unor anumite tipuri de celule albe, numite celule B (limfocite B). Celulele B, se transformă în plasmocite (alt tip de celule0, care vor produce cantităţi mari de anticorpi proiectaţi specific, pentru a lupta împotriva acelui microorganism invadator. aceşti anticorpi circulă în lichidele organismului. Când microorganismul invadator pătrunde a doua oară în corp, anticorpii îl recunosc ţi îl distrug. Odată ce organismul a produs un anumit tip de anticorpi poate oricând la nevoie , să producă rapid cantităţi mare de anticorpi de tipul respectiv.
În plus faţă de acţiunea celulelor B, celulele albe, numite macrofage, atacă şi distrug microorganismele străine. Macrofagele prelucrează organismul străin, analizând dacă aceasta reprezintă un pericol pentru organism. Dacă organismul intră în contact cu un germen care nu a fost expus, informaţiile despre acest germen sunt transmise unor celule albe, numite celule T-helper (ajutătoare). Aceste celule ajută în procesul de formare a altor tipuri de celule antiinfecţioase , printre care celulele T cu memorie. Odată ce aţi fost expus la un anumit virus sau bacterie, la următorul contact cu acest germen, anticorpii şi celulele T cu memorie intră în acţiune . Aceştia reacţionează imediat la pătrunderea în corp a microorganismului respectiv, atacându-l înainte ca el să producă boala. Sistemul imun poate recunoaşte ţi combate eficient mii, chiar milioane de microorganisme diferite.

Imunitatea dobândită prin vaccinare (imunitatea artificială)
Acest tip de imunitate apare în urma injectării unui vaccin. Vaccinul acţionează asupra sistemului imun care îşi dezvoltă capacitatea de a lupta împotriva infecţiei respective şi îşi introduce în memorie informaţiile cu privire la acel germen fără ca organismul să fie expus la acea boală. Vaccinul conţine germeni omorâţi sau atenuaţi (slăbiţi) sau doar anumite porţiuni din germenul infecţios. În contactul cu vaccinul, organismul crede că a fost invadat de un germen infecţios specific, sistemul imun declanţând acţiune a de distrugere a microorganismului şi de prevenire a îmbolnăviri la un nou contact cu aceasta.
Dacă sunteţi expuşi la o boală, împotriva căreia aţi fost vaccinat, germenii invadatorii vor fi întâmpinaţi de anticorpii pregătiţi să-i distrugă.
Imunitatea care apare după vaccinare este identică cu cea dobândită natural, în urma infecţiei. În cazul anumitor boli vaccinul este chiar mai eficient decât infecţia în producerea imunităţii; în plus, vaccinurile pot fi administrate fără riscul efectelor severe ale bo9lii respective. Pentru a obţine un răspuns imun complet, pot fi necesare mai multe doze de vaccin. Unele persoane nu-şi dezvoltă imunitatea specifică după primele doze de vaccin, dar răspund adesea la administrările ulterioare.

În plus, imunitatea conferită de anumite vaccinuri – de exemplu, antitetanos, sau antipertussis – nu durează toată viaţa. datorită faptului că răspunsul imun se poate diminua în timp, pot fi necesare administrarea unei noi doze de vaccin)doză de amplificare rapel) pentru a reface sau a creşte imunitatea.