Arnica este o plantă foarte frumoasă care creşte la înălţimi de peste 1100 m pe crestele munţilor.
Ea pe lângă frumuseţea ei, are şi mari puteri tămăduitoare. Vechii meşteri tămăduitori culegeau acestă plantă pentru a transforma frumuseţea ei în remediu pentru diferite boli.
 

Floarea acestei plante conţine multă apă şi uleiuri volatile care îi conferă un miros plăcut şi pătrunzător. Înfloreşte în special în lunile iunie – august când soarele este mai arzător, fiindcă îi place mult căldura.

Acţiunile ei terapeutice sunt : în uz intern, este un antibiotic puternic, antidepresiv, antifebril, antiinfecţios urinar şi respirator, antisclerozant cerebral, diureic şi hipotensiv, este un imunostimulent general, dar şi un tonic cardiac şi nervos şi nu în ultimul rând un vasodilatator coronian.

În uz extern este un antiseptic şi un cicatrizant puternic, este balsamic, favorizează consolidarea ligamentelor şi a oaselor, activează local circulaţia sanguină.

În compoziţia ei chimică acestă plantă conţine peste 70 de substanţe, dintre care mai mult de jumătate sunt biologic active. Arnica mai are şi un conţinut bogat de uleiuri volatile, ale căror miros este puternic influenţat de condiţiile climei şi ale solului.

Mare atenţie cu administrarea ei pentru că prezintă toxicitate în cazul unei supradoze. Cantităţile zilnice de arnica nu trebuie să depăşească 1 gr. de pulbere pe zi, 3 linguriţe de tinctură sau o ceaşcă de ceai pe zi. Nu se recomandă folosirea acestei plante la copii sub 3 ani, la femeile gravide sau la persoanele care au o piele foarte sensibilă.

Arnica este indicată la următoarele boli şi afecţiuni:

• În cazul amigdalitei, virozei pulmonare, guturaiului sau bronşitei se administrează 50 de picături de tinctură în jumătate de pahar de apă, de 4 ori pe zi.

• Este foarte utilă şi în cazul cistitei, nefritei, pielonefritei: se poate folosi ca pulbere dar şi tinctură, dar şi asociată cu alte plante.

• În cazul hipertensiunii, anginei pectorale, insufucienţei coronariane, se foloseşte 0.25 – 0.5 gr de pulbere administrată de 3 ori pe zi.

• În cazul paraliziei, semiparezei, accidentului vascular se recomandă administrarea a 0.25 – 0.5 gr de pulbere de 3 ori pe zi. Se poate asocia cu rozmarin, salvie, maghiran şi branca ursului.

• Se foloseşte şi în cazul depresiei psihice sau nevrozelor

• este utilă şi în cazul insomniilor, coşmarurilor, sau palpitaţiilor. Se administrează un vărf de cuţit de pulbere seara, dar se poate combina şi cu aceiaşi cantitate de valeriana.

• În uz extern se utilizează cataplasmele de arnică în cazul luxaţiilor, entorselor, întinderilor musculare, contuziilor, rănilor, la fel şi rănilor apărute la persoanele care stau mult timp imobilizate la pat, cicatrici inestetice sau cheloide dar este un bun adjutant în cazul cancerului de piele.