Cele mai multe probleme şi gânduri le fac copii părinţilor în adolescenţă. Motivul pentru aceasta este faptul că problemele adolescentului sunt mai importante ca cele ale copilăriei. Mizele sunt mai mari, ca să nu mai vorbim de multiplele pericole care le paşte pe copii adolescenţi.
Faţă de adolescenţă, copilăria este o oază de fericire când toţi din jur îl apără şi îl îngrijesc. Multe cărţi sunt despre educare copiilor ,medici,pedagogi,ajută cum să îngrijeşti un copil. Părinţi cu copii mici îşi împărtăşesc uni la alţi problemele ivite cu copii. Dar părinţi care au copii adolescenţi se închid în ei rămân siguri cu problemele lor, cu întrebările lor. Şi este de înţeles că este mai uşor să spui ca copilaşul tău nu are poftă de mâncare decât să spui că copilul tău în secret fumeză,că gustă alcoolul că nu a venit noaptea acasă că vorbeşte vulgar. Până la începutul adolescenţei trec ani relativ în linişte. La copilul mic familia înseamnă siguranţa. Copilul mic este uşor de învăţat el vrea să fie ca părintele urmeză exemplul lui. Nici nu îşi poate închipui că din copilul cuminte şi ascultător dintr-o dată va deveni un adolescent încăpăţânat,neascultător nemulţumit de toţi şi de toate care pune stăpânire pe telefon şi baie şi din cauza aceasta pe părinte îl găseşte nepregătit această schimbare la copil. Părinţi cu copii mici nu sunt singuri cu problemele copiilor şi ceilalţi părinţi cu copii mici au aceleaşi probleme şi le rezolvă pe toate cumva.
Părinţii copiilor adolescenţi rareori pot să primească vreun ajutor eficace. Există două motive de bază. Unul dintre ele este că părinţi cred că au făcut ceva greşit în educaţia copilului dacă este vreo problemă cu el., în cazul în care copilul este în necaz. Şi din cauza asta nu vorbesc despre problemele ivite cu nimeni le este frică că vor fi puse în faţa greşelilor de educaţie pe care le-au făcut , de şi asta nu este aşa nici pe departe. Este normal că fiecare părinte ar vrea să fie cel mai bun şi pentru aceasta fac tot ce le stă în puteri. Din cauza aceasta atunci când copilul începe să fie altfel de cum a fost se sperie şi nu îşi dau seama de ce sa schimbat copilul lor. În fiecare zi îşi pun întrebarea că oare unde au greşit pe ei însâşi dau vina sau unul pe celălalt nu îşi dau seama că acestea sunt legile nescrise ale adolescenţei. Cealaltă cheie a schimbări la adolescent este în faptul că se produc schimbări fundamentale atât fizic cât şi emoţional, maturizarea sexuală ia sfârşit şi aceasta îl schimbă şi sufleteşte.
Tinerilor trebuie să se confrunta cu lumea din afara familiei şi aşteptările acestei lumii din afară. Trebuie să înveţe să ia decizii independente, are nevoie să-şi dezvolte propria identitate.
Cea mai mare parte a adolescentului copil încearcă să se comporte altfel decât cred părinţi că ar fi corect şi câteodată chiar merg prea departe. Obiectivul este de multe ori să fie şi el ca ceilalţi dacă prieteni sunt rebeli atunci şi el este. Părinţi văd câte pericole îi paşte dar nu pot ajuta aşa cum au făcut cât erau mici. Pot da indicaţi ,sfaturi , pedepse dar tot mai mult adolescentul va decide cât şi ce va acepta din ce spun părinţi. Adolescenţa este o perioadă care pune la încercare pe ambele părţi care poate fi uneori foarte grea . În perioada adolescenţei vor apărea sigurat probleme dar nu neapărat grave care nu se pot rezolva prin înţelegere.