La fiecare copil se poate întâmpla să ude patul noaptea mai ales la copii mai mici. Dar adevăratul udat al patului(enurezis), reprezintă urinatul involuntar care apare la copii de 5 ani sau mai mult.

De obicei, nu arată o problemă emoţională sau fizică . Copii se schimbă foarte mult la vârsta la care sunt în stare , din punct de vedere fiziologic, să nu mai aibă enurezis. Udatul patului poate fi o problemă dacă vezica urinară a copilului nu s-a dezvoltat destul pentru a ţine urina peste noapte sau dacă nu a învăţat încă şă simtă când este plină vezica, când se scoală ţi să meargă la toaletă.

Când copilul udă patul şi face asta de mai multe luni se numeşte enurezis primar. Dacă după o perioadă mai lungă în care nu a mai udat patul începe din nou să facă acest lucru se numeşte enurezis secundar. Acest tip de enurezis poate apărea temporară, ca reacţie la o schimbare stresantă în dezvoltarea copilului, cum a ar fi naşterea unui frate sau începerea şcolii.

Enurezisul este mai frecvent la băieţi şi este moştenit. Copilul poate urina în prima treime a nopţii şi să nu-şi amintească apoi nimic. În afară de udarea patului enurezisul nu afectează direct viaţa copilului, dar copilul care udă aşternutul se teme adesea să adoarmă sau să meargă în excursii.p> O metodă eficientă pentru a preveni udarea patului poate fi limitarea consumului de lichide înainte de culcare . Ar fi indicat ca înainte de a-l duce la culcare să urineze, iar după câteva ore de somn să îl treziţi sa urineze iar. Tehnicile de modificare a comportamentului sunt adesea eficiente în eliminarea enurezisului. Puteţi folosi un tabel făcut împreună cu copilul în care să notaţi în fiecare dimineaţă cu punct roşu când a rămas uscat şi cu punct negru pe cele ude. Pentru punctele roşi să primească câte o recompensă şi mai ales laude. Dacă copilul cooperează se poate pune un dispozitiv de alarmă ataşat la saltea, care trezeşte copilul când a udat aşternutul. Dacă problema persistă şi atunci când copilul este mai mare , medicul poate să îi prescrie medicamente ca: Ipramina(Tofranil), Desmopressin(DDAVP, Stimate) sau oxybutynin(Ditropan).

În cazul enurezisului secundar ar fi indicat ca să duceţi copilul la medic, pentru a exclude orice afecţiune organică, de tipul unei infecţii urinare, unei crize convulsive sau diabet. Dacă problema apare ca o reacţie la stres, psihoterapia sau terapia familiară pot fi de folos. Nu vă arătaţi furioşi înaintea copilului dacă trebuie mereu schimbat aşternutul, mai bine sprijiniţi-l astfel veţi obţine colaborarea lui, dar veţi evita să-şi piardă încrederea în sine. Răsplătiţi-vă copilul dacă vă ajută, dându-i haine curate şi culcându-l repede la loc.

Îngrijirea dinţilor

Un copil trebuie obişnuit cu îngrijirea dinţilor deja atunci când îi apare primul dinte. Formarea din timp a obiceiului zilnic de îngrijire a dinţilor este este cheia preventivă a danturii. Îndrumaţi-l zilnic să se spele chiar dacă la început este doar o joacă , în timp şi cum creşte va deveni o obişnuiţă ,iar tehnica de spălare se va îmbunătăţi. Dinţii definitivi vor erupe unul câte unul în primii anii de şcoală. Ei vor înlocui dinţii de lapte într-un ritm de 4 ani. Dinţii definitivi ar trebui să ţină o viaţă, este important să aveţi grijă bine de ei. Învăţaţi-vă copilul să se spele pe dinţii după fiecare masă. Şi acum trebuie să înveţe tehnica corectă de spălare pe dinţii. De la vârsta de 3 ani ar fi indicat câte un control stomatologic din 6 în 6 luni. Dacă apar probleme sau dureri atunci veţi merge atunci când este momentul nu veţi aştepta controlul de rutină.