Tulburarea de deficit de atenţie/hiperactivitatea este o altă tulburare de învăţare frecventă în copilărie. 3-5% din totalul copiilor sunt afectaţi de această stare. Ea începe, de obicei, în copilărie şi adesea continuă în adolescenţă şi la vârsta maturităţii. Semnele şi simptomele cheie ale ADHD sunt: dificultatea de a fi atent şi de a se concentra (neatenţia), dificultatea de a sta liniştit (hiperactivitatea) şi dificultatea de a-şi controla comportamentul impulsiv (impulsivitate).

Afecţiunea se mai numeşte şi tulburare de deficit de atenţie(ADD), sindrom hiperkinetic sau difuncţie cerebrală minimă. Unii copii au ADD fără hiperactivitate.

Ca rezultat al acestei incapacităţi, copilul poate avea probleme cu învăţarea, urmarea instrucţiunilor şi memorarea informaţiilor. Abilitatea de a învăţa a copilului depinde de atenţie şi de memorare lecţiilor şi informaţiilor anterioare.

Multe imagini, sunete, amintiri şi alţi stimuli pot interfera cu atenţia copilului. Ele pot tulbura atenţia oricărui copil. Majoritatea copiilor de vârstă şcolară au capacitatea de a-şi focaliza atenţia pe o anumită activitate şi de a ignora ceea ce i-ar putea distrage. La copiii cu ADHD această abilitate este nedezvoltată.

ADHD nu afectează neapărat inteligenţa copilului sau dezvoltarea lui timpurie. Poate fi evidentă doar mai târziu, când copilul dumneavoastră are tot mai mari dificultăţi de învăţare, după clasa aII-a sau a iii-a, când devine tot mai important.

Diagnostic

Pentru a pune diagnosticul de ADHD medicul va dori să observe comportamentul copilului şi să facă istoricul detaliat al dezvoltării. Semnele şi simptomele precoce pot apărea în copilărie, incluzând probleme de hrănire, de somn şi agitaţie.

Examenele fizice şi neurologice pot fi recomandate pentru a identifica o tulburare senzorială sau neurologică. Copilul dumneavoastră poate fi văzut de specialişti pentru teste psihologice şi educaţionale.

Cât de grav este ADHD?

ADHD este o problemă cronică şi poate continua în copilărie şi la maturitate. Poate afecta încrederea în sine a copilului şi autorespectul, poate atrage reacţii de respingere şi ridiculizare din partea altor copii şi poate produce eşecuri în studii şi în societate. Tratamentul poate ajuta copilul în privinţa învăţatului, controlului comportamental, relaţiilor de prietenie şi respectul de sine.

Tratament

Copilul se poate să aibă nevoie de educaţie specială pentru a-l ajuta să înveţe. Unii copii cu ADHD au şi tulburări de comportament care necesită consiliere specializată a copiilor şi părinţilor. Această consiliere este asigurată adesea de către psihologi.

Tratamentul se poate concentra pe tehnici de schimbare a comportamentului şi de restructurarea a programului de acasă şi de la şcoală. Evitarea hiperstimulării şi asigurarea stabilităţii pot fi eficiente în ameliorarea comportamentului nedorit. Răsplătirea comportamentului bun este, de asemenea, importantă.

Medicul poate prescrie medicamente care să ajute în focalizarea atenţiei copilului şi în scăderea hiperactivităţii. Medicamentele obişnuite sunt Dextroamfetamină(Dexaspan, Dexedrine) şi preparate cu metilfenidat (Concerta, Ritalin)

La un copil hiperactiv,aceste medicamente pot, de asemenea să îmbunătăţească atenţia. Când medicaţia este prescrisă cu grijă, iar progresul copilului este urmărit îndeaproape de doctor, medicamentele pot fi luate fără nici o grijă, cât timp este nevoie, chiar şi ani în sir.

Unii copii au şi apetit alimentar redus, iritabilitate şi întârziere în creştere. În cazul în care copilul dumneavoastră prezintă vreunul dintre aceste semne sau simptome discutaţi-le cu doctorul.