Adolescenţa este perioada de trecere într pubertate şi vârsta adultă. Este o etapă de creştere fizică, emoţională, psihologică, socială şi mentală.

Cronologic adolescenţa se întinde de la 13 ani către 19. Biologic, adolescenţa începe cu pubertatea, perioadă în care reproducerea devine pentru prima dată o posibilitate fizică.

Creşterea în ani este, în aparenţă, mai mult fizică. Adolescenţii, băieţi şi fete, devin mai înalţi şi cresc în greutate, forma corpului lor se schimbă şi trăsăturile feţei devin mai bine definite şi mai mature.

La fel de importantă este marea dezvoltare intelectuală, cu noi percepţii psihologice şi capacităţi de a înţelege chestiuni mai complexe. În plus, dezvoltarea psihologică a unui adolescent ajută la integrarea acestei multitudini de schimbări într-o înţelegere mai bună a eu-lui propriu, fizic şi intelectual.

Adesea, creşterea fizică, intelectuală şi psihologică are loc la momente şi în ritmuri diferite. Diferenţele pot duce la anxietate, conflicte şi alte obstacole emoţionale.

În perioada adolescenţei, războiul dintre părinţi şi copii începe să-şi schimbe alura. Această confruntare, care începe în copilărie, implică tensiunea firească dintre dependenţa copilului de părinţii săi şi nevoia lui de a fi mai independent.

Aşa cum copiii sunt diferiţi de adulţi, tot astfel sunt şi adolescenţii nu mai sunt copii, dar n-au devenit încă adulţi. În anii de început ai adolescenţei, ei încep să-şi făurească identitatea care este distinctă de a părinţilor. Spre deosebire de grupele de vârstă mai mici, ei încep să-şi asume responsabilităţi cu privire la propria viaţă şi de la ei se aşteaptă mai mult.

Pentru a vă păstra relaţia bună, este foarte important pentru ambele generaţii-părinţi şi adolescenţi- să comunicaţi cât mai mult cu putinţă.

Creşterea şi dezvoltarea

Adolescenţa este cea mai rapidă perioadă de creştere şi dezvoltare, exceptând primul an de viaţă. Creşterea se produce neregulat- perioadele de schimbare lentă se intercalează cu explozii de creştere.

Adolescenţii răspund diferit la aceste schimbări. Unii se simt frustraţi şi neajutoraţi, pe când alţii sunt interesaţi despre dezvoltarea corpului lor. Sau acelaşi adolescent într-o zi se simt frustrat iar a doua zi extrem de interesaţi.

Schimbările normale de creştere

Este normal această creştere să se producă în ritm diferit. Adolescenţii se pot simţi adesea tulburaţi pentru că sunt cei mai scunzi sau cei mai înalţi din clasă. În cazul în care copilul se dezvoltă mai lent sau mai rapid decât media, aduceţi-i la cunoştinţă faptul că nu are de ce să se îngrijoreze. Arătaţi-i dragoste şi calmaţi-l fără a minimaliza sau dramatiza motivele lui de îngrijorare.

În medie, explozia creşterii începe pe la 10 ani la fete şi 12 ani la băieţi, atingând maximul cam după 2 ani la ambele sexe. Când se ajunge la cota de vârf a exploziei de creştere, există o creştere în înălţime cam 7,5-10 cm într-un an. Băieţii cresc, în general, mai repede ca fetele. La finalul exploziei de creştere, aproape că se atinge înălţimea de adult. În situaţia în care copilul nu a început să creascăpână la vârsta de 15 ani, ar fi bine să consultaţi un medic.

Înălţimea nu este singurul atribut fizic al schimbării. Când începe explozia creşterii, grăsimea începe să se colecteze pe fese şi în jurul abdomenului, atât la fete cât şi la băieţi. În cursul acestei explozii, băieţii acumulează mai mult la nivelul muscular şi osos, iar fetele acumulează mai mult grăsime, în special pe coapse şi sâni. Rezultatul este că grăsimea reprezintă cam 25%din totalul greutăţii la fete şi 15-20% la băieţi.

Pe la vârsta la care o fată are prima menstruaţie, sau când s-a terminat explozia de creştere a unui băiat, există diferenţe clare cu privire la forma corpului feminin şi masculin. Hormonii sexuali masculini, respectiv feminini, ca şi ereditatea, justifică majoritatea acestor diferenţe. Aceşti hormoni sunt, de asemenea, responsabili de schimbările sexuale secundare, care de obicei,caracterizează pubertatea.