Cititi despre particularităţile anatomo-fiziologice, dezvoltarea psihică şi personalitatea adolescentului.

Adolescenţa este perioada finală a dezvoltării organismului. Acum ritmul creşterii începe să se atenueze treptat, corpul începe să se redreseze adolescentul câştigând în înălţime între 20 -30 cm, şi 4 -5 kg în greutate anual. Scheletul creşte rapid în această perioadă ceea ce va avea repercusiuni asupra stării de sănătate. Spre sfârşitul adolescenţei se poate spune că deja avem în faţă pe viitorul adult. Chiar dacă manifestă stabilitate sub aspect biologic, adolescenţii sunt încă fragili, sunt incapabili de efort îndelungat, obosesc repede, apărând pericolul surmenajului fizic. Este şi perioada de maturitate sexuală..

Eeste perioada în care se va finaliza structura psihică a individului, ceea ce se poate exprima prin sintagma cererii şi a ofertei. Adolescentul se vede nevoit să facă faţă cerinţelor societăţii, dar se poate vedea uneori neputincios în faţa unor astfel de cerinţe. De asemenea apar contradicţii şi între ceea ce aşteaptă el de la viaţă şi ce i se oferă în schimb. Nevoile adolescentului sunt pe de o parte generate de trebuinţele pe care le resimte din noua perspectivă în care se află, dar sunt şi alte nevoi care au evoluat din perioadele anterioare şi au căpătat o nouă formă datorită noii situaţii în care se află individul. Nevoile adolescentului capătă o serie de forme precum: nevoia de creaţie cu valoare socială, apare reciprocitatea afectivă, nevoia de a împărtăşi sentimentele, nevoia de prietenii elective.

 Un loc important în viaţa adolescentului îl capătă relaţii cu cei de sex opus, de cele mai multe ori unor relaţii platonice, romantice cu o importantă încărcătură de reverie şi fantezie. Au loc acum acele furtuni afective, ruperi spectaculoase şi dramatice de prietenii. Apare prima iubire care are implicaţii profunde asupra vieţii afective a adolescentului şi a viitorului adult.

Începe acum nevoia de singularizare de manifestare ca personalitate de sine stătătoare, de a ieşi din umbră, de a produce ceva nou, original şi excentric. Nevoia de a se rupe de tipare, face din adolescent un luptător. El va căuta cu orice prilej să-şi întreacă prietenii în orice ceea ce face: ceea ce duce nu de puţine ori la comportamente antisociale, deviante, la afişări depravate sexuale, chiar dacă nu le găseşte întotdeauna plăcute. Important este la această vârstă să fii altfel şi să fii apreciat, chiar dacă nu-ţi face nici o plăcere ceea ce faci. Se întâmplă ca adolescentul să rămână robul unor astfel de comportamente.

Noile cerinţe implică şi nevoia dezvoltării psihicului şi mai ales a unor instrumente ale acestuia. Se remarcă acum consolidarea structurilor gândirii logico- formale, a capacităţii de interpretare şi evaluare, de planificare, de anticipare, de predicţie, spiritul critic şi autocritic. Apare gustul pentru raţionament şi atitudinea critică pentru valori. Se dezvoltă în aceeaşi măsură şi imaginaţia, dar şi limbajul. La această vârstă se dezvoltă debitul verbal, fluenţa dar şi flexibilitatea verbală. Se elaborează algoritmi şi stereotipii verbale, dar tot acum pătrund şi cuvinte parazite, excesele de exclamaţii, superlativele, vulgarismele, agramatismele (de care unii nu vor scăpa toată viaţa), neglijenţa în stilul comunicării fie ca insuficienţă cognitivă, fie din teribilism (e valabilă şi aici observaţia anterioară).

În plan afectiv el va dovedi reciprocitate deoarece sensibilitatea afectivă se îmbogăţeşte foarte mult, se erotizează, apar sentimente superioare precum prietenia şi dragostea.

Aceste forme ale maturizării, intelectuale şi afective, îl vor ajuta pe adolescent să se poată raporta atât la sine cât şi la alţii.

Apare acum conflictul între generaţii din punct de vedere al valorilor morale şi al comportamentelor. Tot acum adolescentul îşi descoperă identitatea vocaţională ca urmare a procesului de autocunoaştere.