În adolescenţă, procesul gândirii înregistrează o transformare gradată de la copilărie la etapa adultă.

Până pe la 12 ani, învăţatul presupune, în principal, înţelegerea rostului obiectelor concrete, lucrurilor care pot fi văzute şi simţite. Următorul pas în dezvoltarea intelectuală este gândirea abstractă.

De-a lungul adolescenţei, copii încep gradat să se descurce cu ideile abstracte, cum ar fi conceptele despre trecut şi viitor. Abilităţile nou dobândite permit gândurilor unui adolescent să ia aripi, să călătorească în timp, făcând speculaţii despre ceea ce el sau lumea înconjurătoare ar putea deveni.

În acest sens, mărirea forţei gândirii poate depăşi anumite limite. Adolescenţii pot simţi că sunt centrul universului, că au capacitatea de a face orice şi oricât. Ei pot să-şi asume ceea ce alţii gândesc despre ei-pozitiv sau negativ-într-o măsură mai mare decât ceea ce sunt, de fapt. Acest sentiment de a fi în lumina reflectoarelor îi poate face pe adolescenţi şi să se simtă conştienţi de ei însăşi, lipsiţi de putere sau pierduţi.

Adolescenţi pot să treacă prin etape în care, într-un anumit moment, să creadă că toată lumea gândeşte ca ei, iar în clipa următoare, că nimeni pe lume nu poate să le înţeleagă gândurile şi sentimentele. În cele din urmă, adolescenţi încep să realizeze că gândurile lor pot fi atât de diferite de ale altora, cât şi similare cu ele. De asemenea, realizează că nu sunt în centrul atenţiei tuturor.

În fine, gândirea abstractă devine mai matură şi mai capabil să judece dacă relaţia dintre două sau mai multe propoziţii este logică. Ei pot să rezolve probleme din ce în ce mai complexe. Adolescenţii devin în stare să gândească ştiinţific, concepând ipoteze şi metode de a le testa. În plus, adolescenţii pot gândi reflexiv. De exemplu, adolescentul poate pregăti un argument pentru o discuţie sau dezbatere şi poate judeca punctele slabe sau tari ale unui argument. Maturizarea în dezvoltarea intelectuală a unui adolescent schimbă modalitatea sa de a gândi despre lume şi felul în care reacţionează faţă de ea. Adolescenţii sunt capabili să discearnă cu mult mai clar felul în care acţiunile trecutului au influenţat ceea ce se petrece acum. De asemenea, sunt în stare să prevadă mai bine implicaţiile pe care le vor avea asupra viitorului acţiunile lor sau ale altora.

În acelaşi timp, adolescenţii încep să înţeleagă relaţia cauză-efect dintre unele comportamente ditructive cum ar fi abuzul de droguri şi de alcool, şi sănătatea precare. Beneficiile unei bune alimentaţii şi ale unei activităţi fizice susţinute, de asemenea, vor începe să aibă sens.

Pentru prima dată, veţi remarca interesul adolescentului în discuţii pe diferite subiecte cu prietenii săi, familia şi profesorii. Temele pot fi: dragoste, moralitate, muncă, politică, religie şi filosofia. Mulţi adolescenţii petrec destul timp frământându-se cu întrebări majore cum ar fi „ care este scopul vieţii?”. De-şi un adolescent va mai fi, probabil, îndrumat de părinţi, profesori şi de alţi adulţi, deciziile lui sunt, de asemenea, influenţate de gândurile şi convingerile colegilor.