Creşterea şi dezvoltarea copiilor este un proces extrem de dinamic, ce parcurge de-a lungul evoluţiei mai multe etape de ritm.

Dieta copilului trebuie şi ea luată în calcul, mereu raportată la perioada în care se afla. Regimul alimentar specific fiecărui copil ar trebui discutat cu medicul, însă, în general, este recomandat ca acesta să fie cât mai echilibrat, diversificat, bogat în nutrienţi de baza. Orice tulburare de nutriţie se poate răsfrânge asupra procesului de creştere şi va influenţa în egală măsură şi intelectul copilului.

Factori importanţi ca indicatori de creştere sunt: talia, greutatea, perimetrul cranian, dar se mai pot adăuga perimetrul toracic şi măsurătorile segmentare.

Creşterea în înălţime reprezintă unul dintre reperele importante pentru evaluarea creşterii somatice a copilului, care nu prezintă rată constantă de acumulare pe toată durata copilăriei.

În cursul primului an de viaţă, în perioada de sugar, sporul creşterii în lungime este foarte mare, de 20-25 cm. În cel de-al doilea an de viaţă, ritmul creşterii în înălţime este echivalent cu o creştere medie lunară de 1 cm. În cel de-al treilea an, acumularea în înălţime este de numai 6-9 cm, pentru ca, la sfârşitul primei copilării, talia lui să măsoare în jur de 94-95 cm.

În perioada şcolară, ritmul creşterii în înălţime este mai lent. În jurul vârstei de patru ani, în mod obişnuit, copilul îşi dublează talia de la naştere, măsurând în jur de 103-104 cm. La vârsta de 6 ani, când copilul intră în perioada preşcolară, talia lui măsoară aproximativ 114-116 cm.

În perioada de şcolar mic şi până la pubertate, creşterea este mai lentă, cu un caracter uniform, talia câştigând anual în jur de 4-6 cm. La pubertate, în prima perioadă, creşterea în înălţime este rapidă, sporul la băieţi fiind de 15 cm, iar la fete, de 12 cm. După vârsta de 13-14 ani, ritmul creşterii în lungime încetineşte progresiv. Odată cu încheierea proceselor de maturizare sexuală şi osoasă, respectiv 18-19 ani la fete şi 21-22 ani la băieţi, încetează şi creşterea în lungime.

Creşterea în înălţime se efectuează pe seama creşterii şi maturizării sistemului osos. În genera lungimea taliei la băieţi este mai mare, în medie cu 10-15 cm, decât a fetelor. La pubertate, pentru o scurtă perioadă de timp, ritmul creşterii în lungime este mai rapid la fete, în raport cu băieţii de aceeaşi vârstă.

Formula clasică orientativă de calcul a taliei normale a copilului mai mare, în raport cu vârsta sa, este cea dată de Geldrich: T: 80(5V), în care T este talia în cm, V - vârsta în ani a copilului, iar 80 este lungimea medie, în centimetri, a unui copil în vârstă de doi ani.

Măsurarea lungimii sugarului şi copilului mic se efectuează, în mod normal, în poziţie culcată, iar la copilul mare - în picioare. Aprecierea valorilor normale sau patologice ale taliei nu poate fi făcută numai pe baza unei singure măsurători. Este necesară înregistrarea în timp a creşterii lungimi a copilului, comparativ cu valorile limitelor normale ale creşterii şi în raport şi cu alţi factori de apreciere a creşterii şi dezvoltării copilului.

Creşterea lungimii este mult influenţată de factorii constituţionali genetici şi de mediu. Creşterea în lungime, pe tot parcursul copilăriei, nu afectează în mod egal toate segmentele corpului. Fiecare segment are comportamentul său. Segmentul cefalic măsoară, la naştere, în medie, 15 cm şi reprezintă Ľ din lungimea nou-născutului. Segmentul inferior măsoară, la naştere, 18-19 cm.

Până la pubertate, creşterea în înălţime se produce cel mai mult pe seama membrelor inferioare, urmată de cea a coloanei vertebrale şi apoi, cea a segmentului cefalic. După pubertate, are loc creşterea toracelui.

De la naştere şi până la adolescenţă, creşterea diferenţiată a segmentelor corpului copilului prezintă următoarele caracteristici: corpul se măreşte de aproape două ori, trunchiul de trei ori, membrele superioare de patru ori şi cele inferioare de cinci ori.

Regimul alimentar specific fiecărui copil ar trebui discutat cu medicul, însă, în principiu, este recomandat ca acesta să fie cât mai echilibrat, diversificat, bogat în nutrienţi de bază, să nu existe excese calorice realizate prin aportul excesiv de dulciuri, iar consumul de apă să fie în permanenţă adaptat nevoilor organismului, hidratarea corespunzătoare fiind un element extrem de important în ceea ce priveşte creşterea normala. Un copil sănătos va urma, în general, curbele de dezvoltare staturo-ponderale corespunzătoare vârstei, chiar dacă pe parcurs apar variaţii de creştere.