Helicobacter pylori este o bacterie, în formă de spirală a bacteriei şi prezenţa ei în stomac, unde răneşte mucoasa stomacală şi duodenală, ducând la dezvoltarea unui ulcer.

Toate cazurile de gastrite şi ulcere erau puse pe seama stresului, pe regimul alimentar inadecvat, pe o medicaţie antiinflamatoare contra reumatismului şi pe o viaţă dezordonată. Dar s-a dovedit că nu doar aceste cauze duc la ulcere bacteria H.p. este răspunzătoare pentru multe cazuri de ulcere.

Colonizarea gastrică persistentă cu H.p. este de aproximativ 10% la persoanele sănătoase în vârstă de 30 de ani şi ajunge la 60% la persoanele de peste 50 de ani.

Ratele de infecţie sunt mai mari în rândul populaţiei sărace, între deţinuţii din închisori şi la copiii din ţările în curs de dezvoltare, infecţia fiind corelată cu faptul că bacteria se transmite prin ingestie orală, la persoane cu mâini murdare care consumă apă infectată şi alimente contaminate (legume şi fructe nespălate).

Este adevărat că multe persoane pot fi infectate cu H.p., dar îmbolnăvirea gastrointestinală apare, mai frecvent, la cei care consumă, în exces, iritanţi digestivi (tutun şi alcooluri tari). S-a stabilit că numai 15-20% dintre persoanele infectate cu H.p. vor dezvolta forme grave de ulcer în cursul vieţii.

Ulcerul peptic este o afecţiune majoră care provoacă dureri epigastrice puternice, localizate sub stern, în cavitatea stomacului şi în capul intestinelor.

Din păcate, mulţi bolnavi nu dau atenţie acestor dureri pe care le consideră trecătoare, ca simple arsuri la stomac care pot fi calmate doar cu câteva pastile antiacide, cu bicarbonat sau cu un pahar cu lapte. Ei nu realizează că bacteria H.p. sapă un crater în mucoasa stomacală care poate da complicaţii severe, cu riscul de a evolua spre perforaţii şi hemoragii, adesea cauze ale unei morţi premature.

La începutul bolii, după infectarea cu H.p. sau după acţiunea altor factori, se formează o inflamaţie urmată de o leziune (nişă) de 10-25 mm, rotundă sau ovală, săpată în mucoasa esofagului, a stomacului şi a duodenului, ca urmare a acţiunii excesului de acid gastric, respectiv acid clorhidric şi pepsină. Eroziunea începe din momentul în care nivelul acido-peptic depăşeşte capacitatea de apărare a peretelui gastric.

În funcţie de localizarea în aparatul digestiv, ulcerul peptic poate fi: ulcer gastric sau ulcer duodenal.

Ulcerul gastric poate maligniza

Ulcerul gastric este situat în partea inferioară a esofagului şi pe mucoasa stomacului. Apare la maturitate, între 55-65 de ani, mai frecvent la persoane cu grupa sanguină A, la fumători, consumatori de alcooluri şi la cei cu rude de gradul întâi care suferă de ulcer la stomac. Afecţiunea se poate maligniza (canceriza).

Printre cauzele declanşării ulcerului gastric pot fi menţionate: gastrita hiperacidă netratată, alimentaţia necorespunzătoare, consumul de alcooluri tari, fumatul excesiv, stresul nervos şi folosirea unor medicamente de sinteză (ex. cortizon).

Durerile şi arsurile apar la 1-2 ore după mese, cu periodicitate în cursul zilei şi în timpul anului (mai frecvent primăvara şi toamna). Între crizele dureroase, perioada de acalmie poate dura câteva zile sau câţiva ani, ceea ce determină pe bolnav să se creadă însănătoşit, reia fumatul şi consumul de alcool şi cafea. Astfel se ajunge la complicaţii grave ca hemoragii interne, perforaţii în peritoneu şi chiar cancerizare.

Ulcerul duodenal este localizat la nivelul bulbului duodenului, în capătul superior al intestinului subţire, puţin la dreapta liniei mediane. Durerile apar la 2-4 ore după mese, uneori noaptea şi se continuă prin greţuri şi vărsături. Întrucât rana pătrunde mai în profunzime, poate produce hemoragii ulceroase, perforaţii, steatoză pilorică şi duodenală, fără a avansa spre cancerizare.

Printre cauzele care ar determina cancerul gastric ar fi atât infecţia cu Helicobacter pylori cât şi consumul unor alimente pregătite prin afumare sau conservate cu ajutorul unor substanţe chimice.

Dezintoxicarea organismului este esenţială

O atenţie deosebită trebuie să fie acordată curei de dezintoxicare a organismului, folosind seminţe de dovleac puţin prăjite şi nesărate (4-5 pumni pe zi), iar ca lichid se preferă un borş din tărâţe de grâu din care se consumă 1,5 - 2 litri pe zi, având efect de eliminare a toxinelor prin transpiraţie.

O altă cură va utiliza un macerat din amestecul, în părţi egale, cu zeamă de lămâie, alcool 400, miere de salcâm şi ulei de măsline din care se va lua câte 50 ml de 3 ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de mese. Eficientă este şi cura de grâu germinat (100 g pe zi), amestecat cu ulei de măsline şi 500 grame fructe tăiate în cuburi mici.

Fructele recomandate sunt: mere şi pere (curăţate de coajă), prune, piersici, caise, struguri, pepene verde, portocale, lămâi, mandarine, stafide.

Ca băuturi se vor consuma apă minerală plată între mese şi sucuri de legume (uşor îndulcite) din morcov, sfeclă roşie, ţelină dată pe răzătoare, varză albă, spanac şi cartofi cruzi care se iau cu 15 minute înainte de mese. Sucul de varză proaspătă (2-3 pahare zilnic, timp de 3 săptămâni) este deosebit de valoros, având proprietăţi protectoare şi cicatrizante datorită conţinutului ridicat în mucilagii şi vitamina U.

După mese se beau sucuri din fructe neacide (mere, pere, gutui, caise, piersici, cireşe, agrişe), siropuri şi compoturi puţin îndulcite.