Trichomoniaza (sau, mai direct, tricomonas) este o infecţie destul de răspândită, cu o transmisibilitate foarte ridicată, afectând, într-un moment sau altul al vieţii sexuale, aproximativ 30 % din femeile şi 25 % din bărbaţii activi sexual.
Este o infecţie urogenitală afectând numai căile genitale şi urinare, în principal, la bărbaţi uretra iar la femei uretra şi vaginul. De foarte multe ori este perechea unei alte Infecţii cu Transmitere Sexuala. Agentul infecţios este Trichomonas vaginalis care se transmite prin contact sexual neprotejat, de la partenerul infectat la cel receptiv.

Foarte mulţi indivizi infectaţi sunt asimptomatici; cu toate acestea, vor fi trataţi cu antibiotice pentru a împiedica răspândirea infecţiei şi declanşarea tardiva a simptomelor.
Parazitul Trichomonas Vaginalis poate supravieţui o perioada scurta de timp şi în condiţiile de mediu exterior, trebuie să se ia în considerare şi faptul că este posibil ca infectarea să producă şi prin contactul cu obiecte de folosinţă intima infectate - lenjerie intimă , prosoape folosite în comun cu persoane infectate, pentru ştergerea zonelor genitale, etc. Este mai uşor să previi decât să vindeci. Riscul transmiterii infecţiei la naştere, de la mama infectată la făt există numai dacă acesta este de sex feminin.

Trichomoniaza determină la femei apariţia unei secreţii de culoare galbenă, abundentă, însoţită de iritaţie valvară. Inflamaţia se localizează la nivelul epiteliului valvar şi vaginal iar ph-ul secreţiilor vaginale este acid. La femeie poate fi afectat atat vaginul cât şi uretra.
La afectarea vaginului simptomele sunt secretii anormale de culoare galben-verzuie, spumoasa şi cu un miros foarte neplacut, secreţii ce provoacă mâncărimi vaginale şi valvare. Când este afectata uretra, apar dureri, usturimi şi arsuri în timpul urinării. Simptomele sunt mai pronunţate înainte de menstruaţie sau după actul sexual. Poate apare şi durere în timpul actului sexual (dispareunia).

În cazul bărbaţilor aceasta afecţiune rămâne, de cele mai multe ori (aproximativ 70 % din cazuri) fără simptome ceea ce face, pe de o parte, depistarea dificilă, iar pe de alta creşte probabilitatea infectării şi reinfectării permanente. La bărbaţi este afectată uretra şi de aceea, atunci când apar, simptomele sunt scurgeri moderate şi intermitente, fără culoare sau de culoare galben-verzuie, senzaţie de arsură, durere şi usturime la urinat.

Diagnosticul se va face pe baza de punerea în evidenţă a parazitului în secreţiile vaginale sau uretrale. Tratamentul se bazează pe luarea de antibiotice imidazolate, fie timp de 7 zile, fie în cadrul unui tratament rapid (o singura zi). Este prudent să nu se prescrie aceste medicamente în primele 3 luni de sarcină.
Partenerul sexual trebuie să fie tratat simultan chiar dacă nu prezintă nici un simptom, prevenindu-se astfel orice recidivă. Este recomandat să se verifice prin examene serologice, făcute concomitent cu celelalte examene, absenţa altor boli cu transmisie sexuala. Prevenirea contagiunii constă în folosirea prezervativului până la sfârşitul tratamentului.
Se poate evita aceste boli urâte în primul rând prin folosirea prezervativului apoi prin igiena corporală şi nu în ultimul rând prin stabilitate la partenerul de sex.