Sindroamele mielodisplazice se mai numesc şi sindroame preleucemice; acestea sunt afecţiuni ale celulelor stem sau a măduvei osoase cu reducerea sau modificarea numărului de celule din sânge. Aceste tipuri de afecţiuni sunt considerate a fi premaligne, ele transformându-se frecvent spre leucemie acută mieloidă (LAM). Vărsta la care apare mai des este cea a vârstnicilor de 70 ani iar în proporţie de 8-10 % poate apare la cei care au o vârstă de peste 50 ani.
Cauzele ce pot instala acest tip de sindroame pot fi:

•  fără o cauză anume- acestea sunt în majoritatea cazurilor;
• secundare- după administrare de substanţe chimice, iradiere, agenţi alchilanţi;
• tratamente anticanceroase;
• prezenţa unor mutaţii la nivel genetic de la celula stem ce determină o instabilitate şi defect de diferenţiere şi maturare, rezultând anomalii ale cromozomilor,
• tot genetic poate fi aşa numita deleţie al braţului stâng al următorilor cromozomi: 5 (5q-), 7 (7q-), 17 (17q-).

Factorii de risc pot fi:

• vârsta- majoritatea cazurilor intervin la o vârstă înaintată de peste 60-70 ani şi se întâlneşte mai rar la adulţi şi copii;
• fumatul- prezintă un risc cancerigen afectând măduva osoasă;
• sexul- este mai des întâlnit la bărbaţi decât la femei.

Care sunt simptomele şi semnele bolnavului cu sindrom mielodisplazic? acestea sunt:

•  stare de leşin, astenie, tahicardie,
• anemie (scad globulele roşii şi globulele albe),
• hemoragii, paloare,
• prezenţa sângelui în urină, durere la urinare,
• anumite pete roşii pe corp, echimoze,
• febră, tuse,
• ficatul este mărit dar şi splina,
• prezenţa adenopatiilor.

Din punct de vedere al analizelor de laborator se poate observa următoarele modificări:

• anemia normocromă, normocitară (scăderea concentraţiei de hemoglobină cu scăderea numărului de eritrocite),
• anemia normocromă, microcitară (scăderea concentraţii medii a hemoglobinei ),
• creşte hemoglobina F,
• testul HAM este pozitiv,
• neutrofilele , trombocitele sunt scăzute,
• din puncţia medulară reiese că măduva osoasă prezintă mai multe celule,
• megaloblastoză (formare anormală de celule cu talie mare).

Sindroamele mielodisplazice se clasifică în FAB (Franco-Americană-Britanică) în următoarele tipuri:

• anemia refractară (AR)- globulele roşii sunt scăzute, dar cele albe şi trombocitele sunt normale;
• anemia refractară cu sideroblaşti inelari (ARSI)- globulele roşii au o cantitate mai mare de fier;
• anemia refractară cu exces de blaşti (AREB)- globulele roşii, albe şi trombocitele sunt deficitare şi au un aspect anormal;
• anemia refractară cu exces de blaşti în transformare (AREB-t);
• leucemia mielo-monocitară cronică (LMMoC);
• supravieţuirea (SV).

În ceea ce priveşte diferenţierea de alte afecţiuni, aceasta se face cu:

• anemii megaloblaste sau sideroblaste;
• alcoolismul cronic;
• citopenii din boli autoimune.

Tratamentul acestor sindroame nu este specific, se bazează pe simptomele bolnavului:

• transfuzii de masă eritrocitară, trombocitară;
• prevenirea şi tratarea infecţiilor;
• administrare de Prednison 60-80 mg/zi;
• acid trans- retinoic 45 mg/zi;
• chimioterapie;
• tratament cu factori de creştere;
• transplant de măduvă osoasă.