Proceduri indicate în uz extern:

• băi de şezut şi comprese făcute seara, înainte de culcare, timp de 15-20 minute, folosind infuzii sau decocturi din plante luate separat sau în amestecuri în care intră coada calului (cu efecte calmante), mărul lupului, pelin, mentă, muşeţel, coada şoricelului, nalbă, trifoi roşu, patlagină, gălbenele, traista ciobanului, turiţa mare, urzică vie, rostopască, creţişoară, mur, muguri de plop negru şi scoarţa ramurilor tinere de stejar (în amestec cu puţin oţet). După baie se face un duş cald, timp de 2-3 minute pentru încălzirea corpului, apoi, se recomandă îmbrăcarea cu un halat de baie fără a se şterge corpul. Repausul după baie de face în pat timp de 30 minute, acoperit cu o pătură ;
• cataplasme în faşă de tifon cu muguri de plop negru, frunze de mur, patlagină pelin şi terci de praz ;
• badijonări cu ulei de lavandă, extract uleios din castane şi muguri de plop cu proprietăţi balsamice ;
• unguente din muguri de plop negru, gălbenele şi tătăneasă, cu efecte imediate datorită proprietăţilor anestezice, balsamice, dezinfectante şi epitelizante. Unguentul din muguri de plop se prepară din 20 de g de muguri zdrobiţi şi maceraţi timp de 24 de ore în alcool 700; se îndepărtează excesul de alcool şi se adaugă 100 de g de untură şi 5 g de ceară de albine. După o fierbere uşoară pe baia de apă timp de 3 ore se strecoară şi se freacă amestecul până se obţine unguentul cu consistenţă uniformă.

Recomandări pentru regimul zilnic de viaţă:

• băi de şezut în alternanţă cu apă călduţă şi apă rece, timp de 20 de minute, de 1-2 ori pe zi pentru a produce relaxarea sfincterului anal, calmarea mucoaselor fisurate şi îndepărtarea durerii şi a disconfortului;
• păstrarea igienei zilnice a regiunii perianale prin spălare, în fiecare dimineaţă şi seara, precum şi după fiecare scaun;
• evitarea băilor cu spumanţi, parfumuri sintetice şi săruri de baie;
• aplicarea unui strat subţire de pudră de talc neparfumată, care reduce transpiraţia şi frecarea zonei în timpul mersului sau al şederii pe scaun;
• folosirea de supozitoare cu substanţe antiinflamatoare şi anestezice sau cu propolis (Propoderm);
• aplicarea de unguente cu adaos de vaselină sau oxid de zinc, care ajută la facilitarea scaunelor, fără a provoca leziuni;
• utilizarea unor unguente cu nitroglicerină sau hidrocortizon pentru relaxarea sfincterului anal şi reducerea mâncărimilor;
• evitarea hârtiei igienice aspre, colorate şi parfumate, care amplifică inflamaţiile zonei iritate; se va înlocui cu şerveţele de faţă îmbibate cu loţiune hidratantă;
• evitarea scărpinatului cu unghii ascuţite la nivelul anusului bolnav, mai ales în timpul nopţii când, prin scărpinat, se eliberează în piele unele substanţe chimice analoage histaminei cu efect de amplificare a inflamaţiilor şi a mâncărimii;
• îmbrăcarea unei lenjerii de noapte foarte lejeră;
• netratarea atât a constipaţiilor care provoacă ruperi de piele şi sfincter, cât şi a scaunelor diareice care elimină un conţinut acid, puternic iritant, ducând la un eritem fesier;
• combaterea excesului de greutate la persoane obeze care transpiră mai intens în zona anusului, reducând posibilitatea vindecării;
• efectuarea zilnică a unei activităţi fizice moderate, gimnastică uşoară şi mers de jos.

În cazuri cronice grave se consideră necesară o intervenţie chirurgicală pentru a realiza dilatarea anală, deschiderea abceselor şi extirparea traiectelor fistuloase. Aceste intervenţii chirurgicale implică însă anumite riscuri, inclusiv pierderea necontrolată a scaunelor în eventualitatea lezării sfincterului.