Traumatismele de la nivelul ochilor nu trebuie sa fie ignorate deoarece acestea pot determina anumite afecţiuni ce interesează tot ochiul cu apariţia unor boli. Frecvenţa traumatismelor oculare este destul de întâlnită din cauza poziţiei acestora. Cele mai multe sunt însă minore şi se observă mai ales în gospodării fiind doar greşeli sau acidente, fiind reprezentate de aşchii de lemn, sticlă, mingi, artificii, lichide fierbinţi, etc.
Oftalmia simpatică este o formă particulară de uveită subacută (=inflamaţia tractului uveal ) sau cronică la un ochi determinată de un traumatism la celălalt ochi, care apare după un interval de timp, aproximativ trei săptămâni- două luni de la lovitură. Ochiul lovit se numeşte simpatizant iar ochiul la care apare afecţiunea se numeşte ochi simpatizat.
Cauzele determinante sunt:

•  plăgi perforante accidentale ale ochiului, mai ales într-o anumită zonă- limbul sclero-corneean- cu interesarea irisului, corpului ciliar,
• corp străin la nivelul ochiului,
• plăgi după operaţii, mai ales pentru vitrectomii (intervenţie ce constă în scoaterea vitroasei), reintervenţii pentru dezlipirea de retină,
• rupturi ale sclerei subconjunctivale, ulcere corneene perforante.

Există teorii în care se pune problema de existenţa unui mecanism autoimun, cel mediat celular, fiind sugerată o hipersensibilitate faţă de pigmentul uveal sau faţă de antigenul retinian S.
Din punct de vedere al semnelor si simptomelor, acestea aparţin ochiului traumatizat (ochiul simpatizant), care sunt următoarele:

•  durere;
• sensibilitate la lumină;
• lăcrimare;
• scade acuitatea vizuală;
• ochiul este roşu;
• în camera anterioară umorul apos este tulbure,
• pupila se micşorează şi se pot observa sinechii posterioare ( aderenţe între iris şi capsula anterioară a cristalinului);
• tulburări vitreene;
• mici pete galbene pe epiteliul pigmentar.

La un interval de timp, apare o afectare la nivel uveal la ochiul simpatizat care prezintă:

• scăderea vederii,
• senzaţie neplăcută la vederea luminii= fotofobie,
• ochiul este roşu,
• prezintă semne de uveită anterioară şi posterioară.

Evoluţia este de lungă durată şi gravitatea este mai mare la ochiul simpatizat deoarece fără tratament poate duce la pierderea vederii.
Complicaţiile ce pot apare sunt: cataractă complicată, glaucom secundar, atrofia globului ocular.
În ce constă tratamentul?
Tratamentul cel mai important este cel prin care se realizează prevenirea prin tratarea devreme şi corectă a rănilor de la nivelul ochilor afectaţi.
Tratamentul local constă în:

• antibiotice cu spectru larg care se administrează de 4-5 ori;
• antiinflamatorii ce se dau de 4-5 ori;
• midriatice: Atropină 0,5-1 % administrate de 4-5 ori pe zi.

Tratamentul pe cale generală este cu :

• corticoizi în doze imunosupresive;
• antibiotice cu spectru larg;
• agenţi imunosupresivi: Imuran şi imunomodulatoare ca Ciclosporina A.

Pe lângă acestea se poate realiza şi tratamentul chirurgical ce constă în extracţia cristalinului cataractat sau operaţia glaucomului în cazul în care aceste se instalează; iar acest lucru se poate face la cel puţin un an de la calmarea inflamaţiei uveale.