Conţinut popular
De la început:
Imi place
Navigator
Mononucleoza infecţioasă sau boala sărutului
Mononucleoza infecţioasă este denumită şi "boala sărutului" datorită modului în care aceasta se transmite. Virusul responsabil de această boală este Epstein-Barr (EPV) caracteristică persoanelor ce au o vârstă cuprinsă între 15-25 ani.
Sursa de infecţie sunt persoanele care manifestă această boală şi se transmit prin salivă sau alimentaţie cu ajutorul obiectelor contaminate.
Cum ajunge virusul în organism? Virusul ajunge în căile respiratorii superioare, se înmulţesc la nivelul celulelor deoarce aceste virusuri au pe suprafaţa lor receptori cu care se prind de celule, ei vor circula prin sânge şi vor infecta alte celule. Cu ajutorul sângelui ajunge la ganglionii limfatici, splină, are loc o înmulţire a lor şi determină inflamarea ganglionilor şi cu mărirea splinei. Dacă organismul în care a pătruns acest tip de virus este slăbit şi imunitatea sa este foarte scăzută , multiplicarea virusurilor este foarte rapidă şi gravă. Virusulul poate acţiona ditrect asupra ficatului, circulaţiei, măduvei spinării şi sistemul nervos central. Boala are o evoluţie ce durează 7-10 zile.
Care sunt simptomele bolnavului cu mononucleoză infecţioasă?
Înainte de a manifesta boala, virusul are o perioadă de stare în organism de aproximativ 2-6 săptămâni, apoi debutează cu :
Sursa de infecţie sunt persoanele care manifestă această boală şi se transmit prin salivă sau alimentaţie cu ajutorul obiectelor contaminate.
Cum ajunge virusul în organism? Virusul ajunge în căile respiratorii superioare, se înmulţesc la nivelul celulelor deoarce aceste virusuri au pe suprafaţa lor receptori cu care se prind de celule, ei vor circula prin sânge şi vor infecta alte celule. Cu ajutorul sângelui ajunge la ganglionii limfatici, splină, are loc o înmulţire a lor şi determină inflamarea ganglionilor şi cu mărirea splinei. Dacă organismul în care a pătruns acest tip de virus este slăbit şi imunitatea sa este foarte scăzută , multiplicarea virusurilor este foarte rapidă şi gravă. Virusulul poate acţiona ditrect asupra ficatului, circulaţiei, măduvei spinării şi sistemul nervos central. Boala are o evoluţie ce durează 7-10 zile.
Care sunt simptomele bolnavului cu mononucleoză infecţioasă?
Înainte de a manifesta boala, virusul are o perioadă de stare în organism de aproximativ 2-6 săptămâni, apoi debutează cu :
- febră,
- frisoane,
- alterarea stării generale,
- durere de cap,
- dureri musculare,
- se măresc ganglionii în volum şi se aşează sub formă de cordoane, din regiunea gâtului şi a cefei dar se pot întâlni cazuri în care se măresc cei de la nivelul subsuoarei, în zona pelvisului şi cei din spatele capului,
- splina este mărită- există pericol de ruptură de splină, de aceea nu se recomandă mişcări fizice timp de 6 luni,
- apar erupţii pe piele ce se aseamănă cu rujeola sau rubeola,
- există forme care se aseamănă cu febra tifoidă (febră crescută ce se menţine), sau cu cu angina.
Ce modificări de laborator sunt? Din punct de vedere al examinărilor de laborator există umătoarele modificări:
- cresc transaminazele- adică substanţele ce aparţin de ficat,
- creşte bilirubina,
- se observă o modificare la nivelul inimii- miocardita (inflamaţie la muşchiul inimii),
- VSH-ul este normal,
- leucocitele sunt doar uşor crescute sau în unele cazuri chiar scăzute,
- anticorpi împotriva virusului crescuţi,
- la imunofluorescenţă ( o metodă prin care se evidenţiază anumite tipuri de imunoglobuline), reiese creşterea imunoglobulinelor M (IgM).
Diferenţierea faţă de alte boli este foarte grea, se face în funcţie de fiecare tip de simptom. Astfel:
- daca predomină angina se face diferenţa cu: angina streptococică,difteria, angina determinată de virusul Coxsackie,
- dacă este mai accentuat inflamaţia ganglionilor, se face diferenţa cu: HIV-ul, TBC, limfom Hodgkin, infecţia urliană,
- dacă predomină erupţia de pe piele: rubeola, rujeola, râia papuloasă,
- diferanţa faţă de alte boli: toxoplasmoza, infecţia cu Citomegalo-virus, limfoame sau cancer la nivelul nasului şi a gâtului.
În cazul în care bolnavul se va prezenta târziu la medic sau chiar deloc , pot apare următoarele complicaţii:
- dureri articulare, infecţie la nivelul creierului,
- inflamaţie encefalului,
- ruptură de splină,
- inflamaţia muşchiului inimii,
- dureri musculare.
Cum se tratează "boala sărutului"? Virusul nu poate să fie omorât cu nici un tip de medicament şi astfel se tratează doar ceea ce simte bolnavul, iar indicaţiile sunt:
- antipiretice (adică împotriva febrei),
- se face izolarea şi se recomandă repaus fizic,
- în cazul în care există şi alte infecţii se tratează- dacă sunt streptococi, stafilococi se dă Penicilină 7-10 zile cu Moldamin sau Eritromicină 30-50 mg/kg corp/zi,
- gargară cu ceai de muşeţel, Faringosept, vitamina C,
- dacă este afectat ficatul se dau hepatoprotectoare,
- pentru leziunile de peA piele se dau antihistaminice, cortizon, antiinflamatore nesteroidiene,
- în caz de ruptură de splină se intervine chirugical,
- vitaminoterapie,
- evitarea efortului cel puţin 6 luni.
Comentarii
Publică un comentariu nou