Căldura corpului omenesc este rezultatul unor mecanisme complexe, permanente, de producerea temperaturii (termogeneză) şi de pierderea ei (termoliză). Între aceste procese există un echilibru realizat prin anumite interacţiuni ce au loc în termoreglare, datorită cărora temperatura corpului este menţinută la valori normale.
O persoană, la punctul neutralitate termică (26 - 30 grade Celsius, fără haine), are o temperatură centrală la nivelul rectului de 37 de grade Celsius iar la nivelul extremităţilor(mâini, picioare) de 33 de grade Celsius. Când temperatura externă se schimbă, temperatura centrală rămâne constantă, dar cea a extremităţilor se modifică în funcţie de reacţiile ce au loc la nivelul circulator dar şi al secreţiilor.
Măsurarea temperaturii la nivel intern se face:

•  rectal: 37,3 grade Celsius;
• bucal (la nivelul gură): 37 grade Celsius;
• axilar (la sub braţ): 36,5 grade Celsiu.
  
   

Temperatura are un anumit ritm în funţie de orele zilei, astfel avem - dimineaţa la orele 4 - 6 corpul are 36,4 grade Celsius iar seara la orele 18 prezintă o temperatură de 37,4 grade Celsius.
În condiţiile în care în mediul extern are loc o încălzire sunt solicitate procesele ce asigură pierderea de căldură:

• iradierea: în 24 de ore se pot pierde 1200 kcal/îmbrăcat şi 1800 kcal/dezbrăcat;
• conducţia: se realizează pierderea temperaturii prin piele în contact direct cu un corp solid ce are o temperatură mai joasă;
• convecţia: pierderea căldurii în fluide ambiante, se pot pierde aproximativ 800 de kcal/24 de ore;
• evaporarea apei: în care se poate pierde 600 de kcal/24 de ore.

În total,pierderile de căldură care se realizează prin aceste procese, valorează aproximativ 2400-2800 kcal/24 ore, consumul la un adult cu existenţă sedentară.
Atunci când încălzirea orpului  creşte mai mult, mecanismele prin care are loc pierderea de căldură sunt solicitate mai intens şi nu mai pot să asigure menţinerea constantei. Există două consecinţe:

• sindrom de epuizare-deshidratare: datorită mai ales pierderii sudorale şi apare în câteva zile,
• şocul caloric: datorită insuficienţei termoreglării- apare în 1-6 ore, are o evoluţie gravă ce necesită tratament de urgenţă.

Acestea pot fi influenţate de anumiţi factori de risc:

• vârsta înaintată, sugari, copii,
• boli cronice,
• imobilizaţi la pat,
• izolarea.

Medicamentele care pot accentua sindromul de deshidratare- epuizare şi şocul caloric sunt:

• medicamente ce pot produce tulburări de hidratare şi tulburări electrolitice: diuretice, mai ales diureticele de ansă,
• medicamente ce au efecte adverse asupra rinichilor: antiinflamatoare nesteroidiene, inhibitorii enzimei de conversie, sulfamide, antivirale,
• medicamente ce pot determina deshidratarea: săruri de Litiu, antiaritmice, digoxina, antiepileptice, hipocolesterolemiante,
• medicamente ce influenţează termoliza: neuroleptice,antagonişti serotoninergici, antidepresive, antihistaminice, antispastice, antimigrenoase, betablocante, antiparkinsoniene,
• medicamente ce cresc metabolismul bazal: hormoni tiroidieni,
• medicamente care pot creşte temperatura: neuroleptice,
• medicamente ce pot accentua efectul căldurii: antianginoase, antihipertensive.