Istoricul unei boli este foarte importantă în ceea ce priveşte stabilirea unei boli şi aflarea unui diagnostic cât mai cert. Acest lucru este făcut de către medicul ce investighează boala. Cuprinde descrierea amănunţită a tuturor manifestărilor, de la instalarea primului simptom şi până la consultul actual.
La începututl bolii vom remarca simptomele cu care a debutat boala, în ordine cronologică, modul de apariţie a lor, factorii de risc care au declanşat boala, etc. Debutul bolii poate fi:

•  acut (brusc), în câteva ore- zile: pnaumonie, pleurezie, angină pectorală, colecistită acută, enterocolită acută,
• brutal (minute, ore): embolie pulmonară, infarctul miocardic acut, şoc anafilactic, disecţia acută de aortă, etc.,
• insidios (săptămâni, luni sau chiar ani): toate bolile cronice cum ar fi tuberculoza, cancerul.

La descrierea cronologică a simptomelor se va ţine seama de principalul simptom ce domină, ca de exemplu: durerea, tusea, palpitaţiile, şi se va căuta dacă nu cumva a fost urmat de simptome pe care bolnavul a uitat să le spună care sunt de obicei de ordin general: febră, frisoane, senzaţie de rău.
Factorii ce pot influenţa provoarea bolii sunt de mai multe tipuri şi anume:

•  ridicarea de greutăţi: lombosciatică,
• expunerea la frig, polen, praf: criza de astm bronşic,
• expunerea în frig: pneumonie.

Ordinea în care apar simptomele este importantă şi chiar aceeaşi în anumite afecţiuni:

• frison, febră, junghi toracic, tuse cu expectoraţie cărămizie- în penumonia francă lobară,
• foame dureroasă, alimentaţie, calmarea durerilor ( după mâncare)- în ulcerul duodenal,
• alimentaţie, durere, calmarea durerilor- în ulcer gastric.

După relatarea simptomelor vom căta evoluţia în timp a acestora, ordinea în care au apărut, ce a făcut pacientul pentru eliminarea lor şi altele. De exemplu, în pleurezie apare la început junghiul toracic, respiră foarte greu, apoi dispare junghiul şi se accentuează acea respiraţie grea ( deoarece se adună mai mult lichid).
Este obligatoriu să fie precizat ce lucruri au accentuat sau au declanşat boala, ce anume o ameliorează sau o agravează. De exemplu durerea din piept din angina pectorală apare la efort, emoţii, frig şi cedează la repaus sau la administrarea de nitriţi.
La fiecare bolnav ce acuză dureri, trebuie să spună : unde  este durerea, caracterul, iradierea, cât de intensă este, durata, în ce condiţii a apărut şi de ameliorare, etc. Aceste caractere la cei nevrotici pot fi mai accentuate şi să inducă eroare, sau uneori, bolnavii de la ţară, mai ales vârstnicii, nu pot preciza cu exactitate locul durerii, făcând afirmaţia- "toate mă dor".
Atitudinea bolnavului faţă de boală poate să fie diferită, unii merg mai târziu la medic, alţii la cel mai mic semn al unei boli. Dacă a fost la un alt medic , bolnavul trebuie să precizeze acest lucru şi anume ce diagnostic a fost pus, ce tratament a urmat (în care să specifice ce fel de medicamente a luat, dozele, cum le-a luat, cât timp), alte tipuri de terapie precum şi rezultatul lor. În cazul în care nu a fost la medic, trebuie întrebat bolnavul sau persoana ce l-a însoţit dacă acesta a luat medicamente de unul singur ( cum ar fi antibiotice, antialgice), deoarece ele pot să mascheze simptomele  sau să influenţeze analizele.
La o boală cronică trebuie evidenţiat evoluţia sa pe parcurs, de la început până în prezent.
Starea actuală, în momentul în care bolnavul se prezintă la consult, implică consemnarea simptomelor şi semnelor. Trebuie precizat motivul ce l-a adus pe bolnav în faţa medicului pentru consultaţie. Uneori, acestea nu ţin numai de ordin medical ci şi din punct de vedere social, (cum ar fi expertiza capacităţii de muncă), de tip profesional ( aviz pentru siguranţa circulaţiei sau aviz epidemiologic, angajare.
La final, medicul va consemna cum este somnul pacientului, dacă are poftă de mâncare, scaunul, urina, tensiunea arterială, dacă poate muncii şi notarea temperaturii corporale.