Aportul alimentar şi consumul energetic sunt doi factori ce ţin de starea de nutriţie a unei persoane, o stare ce diferă în funcţie de vârstă şi sex. Aceasta se evaluează prin greutatea corporală în funcţie de înălţime, prin grosimea pliului cutanat (cât de groasă este pielea), etc.
De-alungul timpului, noţiunea de stare de nutriţie ideală a variat în limite foarte largi datorită multitudinilor formule de calcul. Pentru a defini greutatea ideală se iau în calcul următorii parametrii:

•  înălţimea,
• vârsta,
• sexul,
• grosimea paniculului adipos.

Metoda cea mai simplă este calcularea greutăţii corporale cu ajutorul unui indice numit indicele lui Broca în care greutatea ideală este egală cu numărul de centrimetrii ce depăşesc un metru plus/minus 10 %.
Modificările stării de nutriţie sunt:

• supraponderea,
• obezitatea,
• emacierea,
• caşexia.

Supraponderabilitatea şi obezitatea
Supraponderea este creşterea greutăţii corporale pe seama ţesutului adipos cu 10-20% faţă de greutatea ideală.
Obezitatea reprezintă creşterea greutăţii corporale, după indicele lui Broca, cu peste 20%, pe seama ţesutului adipos.
În ceea ce privesc factorii predispozanţi ai obezităţii, aceştia sunt:

• factori nutriţionali, datorită unui dezechilibru în alimentaţie, cel mai important factor fiind alimentaţia excesivă, în defavoarea cheltuielii energetice, pot fi rezultatul unor tulburări legate de alimentaţie: bulimie, polifagie, mese bogate la ore nepotrivite şi neregulate cu multe aperitive sau lipsa de mişcare,
• stări psihice, după traumatisme emoţionale,
• anumite boli: traumatism craniocerebral, boli cerebrale,
• anumite afecţiuni genetice şi dereglări ale metabolismului: sindrom Cushing, hipotiroidism, sindrom adipozogenital,
• transmiterea genetică: obezitatea genetică.

Obezitatea în sine reprezintă un factor de risc pentru apariţia altor boli ca de exemplu: diabetul zaharat, hiperlipoproteinemii, ateroscleroză, hipertensiune arterială, gută, artroze, cardiopatia ishemică.
Există mai multe tipuri de obezitate:

1. obezitatea generalizată- în care grăsimea se acumulează în totalitate pe corp: torace, membre, abdomen.
2. obezitatea segmentară- grăsimea se depune doar în anumite locuri.
3. forma ginoidă- în care grăsimea se pune la nivelul şoldurilor, coapselor.
4. forma androidă- ţesutul adipos este mai abundent în partea de sus a corpului: ceafă, regiunea deltoidului, torace, partea superioară a abdomenului.

Din punct de vedere al numărului şi a volumului de celule grase, avem obezitatea:

1. hiprertrofică,
2. hiperplazică,(la copii)
3. mixtă.

Emacierea şi caşexia (slăbirea)
Emacierea este scăderea în greutate faţă de greutatea ideală cu peste -15% după  indicele lui Broca. Dacă aceasta este peste -30% şi se scade şi din musculatură se numeşte caşexie.
Pacientul ce este emaciat, e foarte slab, cu braţele, faţa, toracele- subţiri.
Stadiul final al unei persoane foarte slabe, emaciate, se numeşte marasmul, când a dispărut ţesutul adipos şi musculatura slabă, cu multe tulburări de metabolism şi hidroelectrolitice.
Factorii ce determină instalarea stării de slăbire sunt:

• lipsa alimentaţiei,
• exces de consum- prin efort fizic exagerat, surmenaj,
• unele boli digestive: stenoza esofagiană, cciroză hepatică, viermi intestinali, pancreatită, cancer de stomac,
• unele infecţii,
• boli endorino-metabolice: diabetul zaharat, hipertiroidism, boala Addison,
• afecţiuni ale sângelui: leucemii, reticuloze,
• stări psihice: anorexie mintală, depresie, şocuri psihice.