Ileita acută este o inflamaţie de la nivelul ileonului terminal, cu afectarea în acelaşi timp a ţesutului mezenteric, ce evoluează benign. Acest tip de afecţiune se mai numeşte şi ileită nesclerozantă, spontan reversibilă sau hiperplazia ţesutului limfatic al ileonului terminal. Ileita acută este o boală mai răspândită în zonele temperate şi se transmite fecal-oral, prin contact interuman, dacă se consumă alimente infectate sau foarte rar prin înţepătură de insecte.


Cauzele ce determină apariţia acestei inflamaţii sunt:

• bacterii: Yersinia pseudotuberculosis, Yersinia enteroccolitica;
• virusuri limfotrope;
• alergeni din alimente- mai rar.

Ileita acută este clasificată în următoarele tipuri:

• ileita acută primitivă: este afectat doar ileonul şi ţesutul limfatic mezenteric; acest tip este întâlnit mai des la copii şi adulţii tineri;
• ileita secundară: apare ca o consecinţă a altor boli cum ar fi: boli infecto-contagioase (rujeola, angina herpetică, pneumonia interstiţială), boli bacteriene (scarlatina, pneumonia pneumococică, febra tifoidă), afecţiuni locale din apropiere ( anexită, parazitoze digestive, rectocolita hemoragică, ileostomie).

Din punct de vedere al simptomelor şi semnelor ileita acută primitivă are un debut frecevnt cu apariţia de febră, frisoane, transpiraţii, dureri de cap, greţuri şi vărsături. Caracteristic este prezenţa diareei care este apoasă, uneori chiar cu sânge sau mucus, apar dureri care se simt mai intens în partea dreaptă mai joasă a abdomenului.
Dacă se efectuează o palpare a abdomenului, bolnavul va acuza o sensibilitate în partea dreaptă a acestuia dar cu o zona mai extinsă decăt la apendicită. Zona ce conţine ileonul este foarte sensibilă şi e contractat ( se spune ca este " în coardă" sau "în creion"). Dacă pacientul este mai slab la constituţie, prin presiunea asupra abdomenului se poate simţii adenopatia mezenterică.
La ileitele secundare sunt mai accentuate simptomele de la boala care a determinat-o.
Diagnosticul pozitiv de ileită acută este sugerată de apariţia simptomelor relatate plus analizele de laborator:

• reacţii serologice;
• cultură din materii fecale;
• examen radiologic arată defecte nodulare de umplere cu bariu, rar uleraţii;
• ecografia şi tomografia computerizată.

Ileita acută poate fi confundată cu apendicita acută (în ileita durerea este mai surdă, mai estompată, apare în colectivităţi iar asocierea cu angina are mare valoare diagnostică).
Evoluţia este benignă şi se vindecă în aproximativ 1-3 săptămâni, chiar fără tratament boala se autolimitează. În cazuri rare boala evoluează spre cronicizare. Compliaţiile sunt rare, cele care apar sunt: perforaţia, invaginarea, tromboza venei mezenterice, faringită cu adenopatii latererocervicale şi celulită, abcese pulmonare, renale, arterite active ( mai des întâlnite la bolnavii  cu SIDA), eritem nodos, glomerulonefrita, miorcadita, etc.
În ceea ce priveşte tratamentul, ileita acută nu necesită un tratament anume, deoarce boala evoluează spre autolimitare cu o vindecare spontană. Se indică un regim dietetic de cruţare al tubului digestiv iar antibioticele se administrează doar la bolnavii ce au o imunitate foarte scăzută. Se folosesc antiinflamatoarele nesteroidiene. Dacă totuşi boala are o evoluţie cronică , se va administra Salazopirina.