Erizipelul este o boală infecţioasă cauzată de bacteria numită streptococul piogen. Acest tip de bacterie este de mai multe feluri: streptococ de grup A, de grup C şi de grup G.
Eriziperul interesează mai mult oamenii în vârstă dar şi persoanele care au boli cronice şi cu imunitate slabă. Poarta de intrare al bacteriei este:

• accidente, traume,
• înţepături, onicomicoze,
• ciuperci aflate între degete, ulcer varicos,
• infecţii ale pielii şi mucoaselor,
• foliculita, rinita streptococică,
• otita externă, etc.

Care este ciclul prin care bacteria ajunge în organism şi manifestă boala? Agentul microbian intră în ţesut printr-o leziune (dacă te tai, o înţepătură, răni) sau provine dintr-o infecţie a pielii. Streptococul piogen se înmulţeşte la nivelul pielii (strul numit derm), ajunge în limfă şi determină o inflamaţie şi o vasodilataţie, infiltrat cu celule din sânge. Această inflamaţie din cauză că se măreşte, împinge un alt strat al pielii numit epiderm, şi apar vezicule (bule cu lichid) şi determină o necroză (ţesut mort) rezultând un aspect numit burelet. Procesul inflamator ajunge şi la cel mai adânc strat al pielii, se întinde şi apare puroiul.
Ce este bureletul? Reprezintă un tegument (piele) inflamat local care este proeminent, o zonă activă în care leziunea se propagă centrifug.
Care sunt simptomele? Bacteria are o perioadă de incubaţie (adică nu manifestă boala, cuibărindu-se în organism) care este de 3-7 zile. Apoi urmează o perioadă de 24 de ore în care apar:

• febră - 39-40 de grade Celsius,
• frison,
• greaţă,
• vărsătur,
• scaune verzui (se poate confunda cu o toxiinfecţie alimentară),
• dureri musculare,
• dureri articulare,
• durere de cap,
• senzaţie de tensiune locală la nivelul leziunii, dar şi senzaţie de arsură,
• adenopatie - creşterea ganglionilor care sunt mobili şi dureroşi.

După aceste manifestări apare aşa numita perioadă de stare în care se observă următoarele modificări:

• în zona leziunii pielea este roşu-viu, lucios destins, care este profund, iar la cardiaci culoarea este mai violacee dar în schimb la anemici este mai palid,
• leziunea streptococică începe să pălească în centru şi treptat paloarea continuă iar în 5 - 7 zile dispare la fel ca şi celelalte simptome.

Unde se localizează eriziperul?
1. Erizipelul feţei: are aspect de fluture, esre simetric, respectă buza superioară (adică nu este afectată), apare de obicei după o durere de gât contaminbată de streptococ,

• se produce o inflamare a feţei, dacă îl palpezi este sensibil,
• prezintă febră şi stare generală alterată.
  
   

Evoluţia acestui tip este favorabilă sub tratament de 10 - 12 zile.

2. Erizipelul de la nivelul urechii: pleacă de la o infecţie a unui fir de păr, numit foliculită, situat la pavilion sau canalele externe ale urechii. Leziunea cuprinde partea internă şi externă a pavilionului, prezintă sensibilitate mare şi inflamarea ganglionilor.

3. Erizipelul de la nivelul picioarelor: este foarte frecvent şi apoare des la cei care prezintă o imunitate foarte scăzută (sunt sub tratament pentru cancer sau corticoterapie). Apare datorită onicomicozelor sau tulburărilor de vascularizaţie al pielii. Leziunea are o culoare roşu violet, sensibilitate difuză şi o mâncărime intensă. Dacă bolnavul nu tratează această afecţiune în timp se complică cu: 

• abces,
• elefantiazis- îngroşarea anormală a regiunii (asemănătoare elefantului),
• necroză şi gangrenă locală.

Alte forme de erizipel sunt:

• la nivelul ombilicului- la nou-născuţi,
• perigenital- după naştere,
• erizipel migrator,
• erizipel eratic,
• erizipel bulos şi flegmonos.

Care sunt complicaţiile erizipelului? acestea sunt următoarele:

• local: abces, flegmon, flebită, limfangită, adenită, gangrenă,
• general: septicemie, nefrita poststreptococică.

Cu ce poate fi confundat erizipelul? Acest tip de afecţiune poate fi diferenţiat cu:

•  stafilococia malignă a feţei,
• toate infecţiile ale pielii ( în toate cazurile care încep cu fenomene locale şi în evoluţie cu fenomene generale care în erizipel sunt invers),
• erizipel stafilococic,
• alergodermite,
• eczema acută a feţei,
• erizipelul de îngheţ,
• zona zoster unilaterală,
• fascite necrozante.
  
   

Care este tratamentul?

• multe lichide în perioda febrei,
• repaus la pat cu piciorul la 45 de grade pentru combaterea inflamării,
• comprese locale cu apă de plumb,
• unguent locl cu antibiotic - Kanamicina, Neomicina şi antiinflamator - Diclofenac, Paracetamol, dar şi Cortizon şi Prednison
• spălături cu rivanol,
• vitaminoterapie din grupul C şi B
• tratament general împotriva bacteriei: Penicilina G 50.000 - 100.000 UI/kg.c/zi timp de 7 - 10 zile. În caz de alergie se dă Eritromicină 30 mg/kg.c/zi sau Amoxicilina 1-2 g/zi, urmate de Moldamin la 7, 14 şi 21 de zile în doze de 1.200.000 UI/zi/săptămână timp de 3 săptămâni. În cazul în care bacteria este stofilococul se administrează Oxacilina 100.000 - 200.000 UI/kg.c/zi
• tratamentul de eradicare a streptococului, a insuficienţei venoase, a diabetului zaharat, infecţii ale pielii,
• vaccinare antistreptococică
• igiena locală corectă.