3 strategii agresive de tratament pe care doctorii se aşteptau să le descopere să poată preveni atacurile de inimă printre oamenii cu diabet Tip 2 şi unele care sunt pe cale să le dezvolte s-au dovedit să fie ineficiente sau chiar dăunătoare, arată noile studii.

 Rezultatele sunt surprinzătoare şi dezamăgitoare în cazul inimii şi a diabetului spun experţii. Circa 21 de milioane de americani au diabet  Tip 2, având şi riscul dezvoltării unei boli de inimă. Singurele măsuri demonstrate că reduc şansele apariţiei acestor boli — evitarea ţigărilor şi luarea medicaţiei pentru a reduce presiunea arterială şi colesterolul — încă îi lasă pe diabetici cu riscul atacurilor de inimă echivalent cu riscul unui nondiabetic care a făcut un atac de cord.

Aşa că doctorii au început şi alte strategii pe care sperau că vor ajuta: să facă nivelul presiunii arteriale normal ; să ridice nivelul de colesterol bun şi să reducă nivelurile periculoase de trigliceride.

E cunoscut faptul că mulţi doctori şi-au încurajat pacienţii să încerce aceste metode, dar specialiştii în medicină spun că li se par rezonabil şi tentant să facă aşa.

Un ultim studiu a investigat cunoscuta ipoteză că nivelurile crescute de glucoză în sânge după o masă copioasă erau periculoase şi puteau duce la o boală de inimă. Mulţi doctori au dat medicamente presupunând că această ipoteză este corectă, zice Dr. Nathan.

“La orice control te duci, un academician vorbeşte despre cum hiperglicemia postprandială e foarte rea şi despre faptul că trebuie să faci în aşa fel s-o reduci,” spunea Dr. Nathan. Studiul, afirma el, “este un test direct la asta.”

Studiul, care implică 9.300 de pacienţi cu risc crescut de diabet din cauză că nivelul zahărului lor din sânge era ridicat, au testat medicamentul Nateglinide, care îmbunătăţeşte secreţia de insulină. Au mai testat un medicament pentru presiunea arterială. Nici unul din ele nu a redus riscul unei boli de inimă.

“Niciun medicament nu ar trebui folosit la oameni cu afecţiuni de toleranţă la glucoză şi nici pe diabetici pentru a preveni evenimente cardiovasculare, numai dacă este o altă indicaţie, ca hipertensiunea semnificativă,” zice Dr. Robert M. Califf, vice-consilier la cercetarea clinică în cadrul Şcoala de Medicină de la Universitatea Duke şi autorul studiului.

Dr. Nathan, care a scis un editorial în Jurnalul de Medicină The New England a fost de acord. “Este un studiu negativ,” spunea el.

“E greu să faci dintr-un caz o recomandare de sănătate publică,” afirma Dr. Einhorn. “Dar asta nu însemnă că nu ar fi un beneficiu după acel caz individual .”

Dar nu s-a arătat nici un beneficiu, subliniază  Dr. Nathan. Lecţia, spune el, e că în timp ce faci salturi logice pentru a trata pacienţii cu diabet Tip 2 a fost nu doar “de neînţeles,” plus că a fost şi periculos.

“Reducerea nu e în mod necesar ceva mai bun,” spunea Dr. Nathan.