La noi în România, astfel de boli cu transmitere sexuala au o pondere foarte ridicată şi aceasta datorită nivelului foarte scăzut al educaţiei privind sănătatea vieţii sexuale. Chlamydia trachomatis este cea mai frecventă afecţiune cu transmitere sexuală la femeie. Chlamydia este un parazit care are un perete celular asemănător bacteriilor Gram negativi. Conţine atât ADN cât şi ARN. Acest tip de microorganisme au o specificitate şi anume că nu invadează în profunzime ţesuturile. Din această cauză boala nu se manifestă în cele mai multe cazuri. Se pare că în apariţia acestei boli este implicat şi imunitatea bolnavului printr-un răspuns imunitar.
Factorii ce contribuie la provocarea infecţiei cu Chlamydia sunt:

•  femeile cu vârsta sub 20 ani ce sunt active sexual au o incidenţă mai mare decât femeile mai în vârstă,
• dacă bolnavul/bolnava a avut relaţii sexuale cu mai mulţi parteneri,
• nivelul de trai mai scăzut.

Din punct de vedere al simptomelor cel mai frecvent este o secreţie cu mucus şi puroi, de o cantitate mai mare ce însoţeşte o inflamaţie cervicală a colului. Uneori se poate evidenţia o secreţie uretrală ce însoţeşte simptomele nespecifice: durere la urinare şi urinarea mai frecventă.
Diagnosticul infecţiei cu Chlamydia este bazat pe teste paraclinice. Există trei modalităţi de diagnostic:

1. coloraţia Giemsa ce se face din secreţiile preluate( atât genital cât şi uretral), având o specificitate mare.
2. se fac culturi din secreţie, lucru extrem de scump şi pe deasupra rezultatele vin în 3-7 zile.
3. teste serologice care sunt: testul de fixare a complementului sau testul de microimunofluorescenţă, care nu au o acurateţe mare.

Trebuie însă realizearea diferenţei între Chlamydia trachomatis de alte tipuri de Chlamydia şi acest lucru se realizează prin testul numit imunofluorescenţă directă ce necesită un microscop fluorescent şi prin care se văd anticorpii specifici faţă de Chlamydia trachomatis. Testul durează aproximativ 30-40 minute şi exactitatea sa este de 98 %.
Dacă boala nu este tratată la timp sau tratamentul avut este incorect şi incomplet pot urma anumite complicaţii ca:

• infertilitatea,
• sarcina extrauterină,
• dacă femeia este gravidă poate transmite infecţia nou-născutului, acesta putând prezenta: conjunctivită, otită medie, pneumonie.

Tratamentul infecţiei cu Chlamydia este profilactic ( adică de prevenire a infecţiei) şi de eradicare a Chlamydiei trachomatis.
Prevenirea infecţiei cu acest microorganism este prin folosirea metodelor de protejare în timpul actului sexual.
Eliminarea acestui parazit se face pentru ambii parteneri şi se folosesc următoarele medicamente:

• Tetraciclină de 500mg de 4 ori pe zi, minim 7 zile,
• Vibramicină, 2 tablete pe zi, nimin 7 zile,
• în cazul în care tetraiclinele sunt contraindicate se poate da Eritromicină de 500 mg de 4 ori pe zi, minim 7 zile, iar dacă nici aceasta nu este bună se poate da Amoxicilină 500 mg de 3 ori pe zi, aproximativ 7-10 zile,
• se mai poate administra Ofloxacinul, de 300 mg, de 2 ori pe zi, timp de 7 zile, sau doze mari de Ampicilină.

La trei săptămâni după terminarea tratamentului este necesară repetarea diagnosticului prin analize de laborator. În cazul în care apare o cultură pozitivă după tratament este probabil să fie vorba de nerespectarea tratamentului de către bolnavă şi partener sau e vorba de o reinfecţie.