Chistul hidatic. Reprezinta o forma în evoluţia la om a teniei Echinoccocus granulosus (vierme cu aspect de panglică), parazit al câinilor, cu lungimea de aproximativ 3-6 mm, ce infestează omul accidental, prin mâini murdare, ape contaminate sau vegetale nespălate. Deşi tenia este mică, larva sa (chistul hidatic) poate atinge dimensiuni gigante (peste 10 cm).
Chistul conţine un lichid clar şi multe vezicule infectante ce formează aşa numitul nisip hidatic. Iniţial apare în ficat, ulterior putându-se răspândi ,prin ruptura chistului, în plămâni, muşchi, creier, splină, rinichi şi alte organe, inclusiv orbita oculară. Simptomele apar după o perioada de timp mai lungă sau mai scurtă în funcţie de localizarea chistului. De exemplu, chistul hepatic va deveni simptomatic după măcar 5 ani de la infestare deoarece larva are loc destul să crească, pe când un chist cerebral va deveni foarte repede simptomatic prin hipertensiunea intracraniană creată. Chistul hepatic apare cu simptomele: dureri abdominale, mărirea ficatului, lipsa poftei de mâncare, febră, dureri de cap, ameţeli. Chistul hepatic poate provoca complicaţi ca: ruptura în căile biliare intrahepatice cu febra şi icter, uneori chiar pancreatită acută, un chist mare va comprima căile biliare sau venele din ficat (vena porta, vena cava inferioara, venele suprahepatice). Complicaţiile care pot apărea dacă chistul este pulmonar sunt: ruptura în pleură sau bronhie (tuse cu sânge şi sputa cu nisip hidatic),comprimarea bronhiilor cu lipsa de aer, pneumonie asociată. diagnosticul se va pune după efectuarea unor examene şi teste pe care va crede medicul de cuvinţă că trebuie să le faceţi cum ar fi: ecografia abdominală releva foarte bine chistul hepatic şi rapoartele lui cu căile biliare şi venele. Exista o clasificare ecografică în funcţie de nivelul de evoluţie al chistului, ce poate spune dacă e infectant sau este calcificat, deci mort şi nu necesită tratament, eozinofilia crescută, ce apare mai ales când se rupe chistul, reacţia ELISA sangvină pentru chistul hidatic,există un IDR (ca la TBC) numit Cassoni, dar nu este specific. Tratamentul în cazul chistului hidatic se va face : chirurgical- este indicat chistului infectant unic sau chisturilor complicate, medicamentos- util când sunt prea multe chisturi pentru a putea fi scoase prin chirurgie sau starea pacientului nu permite efectuarea unei intervenţii: se foloseşte Zentel 400 mgx2/zi, 1 luna apoi pauza 1-2 săptămâni datorită toxicităţii medicamentului, se reia de încă 2 ori cura. În perioada de pauza trebuie dozate transaminazele şi efectuată hemoleucograma, percutan- indicat chisturilor inoperabile şi aflate într-un anumit stadiu al evoluţiei: consta în injectarea ,folosind calea cutanată, de substanţe toxice pentru parazit , de câţiva ani se poate introduce percutan şi un electrod de radiofrecvenţă pentru distrugerea chistului prin hipertermie. Când un membru al familiei este diagnosticat cu chist hidatic atunci toţi membri familiei va trebui să facă testele pentru a se vedea dacă nu au fost contaminaţi.