Hepatita este o infecţie virala care afectează ficatul. Există cel puţin 5 tipuri de hepatită: Hepatita A şi B, cele mai comune forme; C, D, şi E, mai puţin comune. Ficatul este unul dintre organele cele mai mari şi mai importante din organism fiind activ implicat într-o mare varietate de procese vitale. Din păcate, complicaţiile bolii hepatice implică în general simptome vagi sau nici un simptom, rămânând adesea nedepistate mai mulţi ani la rând. Ficatul susţine funcţiile vitale ale organismului. Fiind cel mai mare organ solid din corp, ficatul este format din milioane de celule hepatice, denumite hepatocite, şi la adulţi are o greutate de aproximativ 1,3 - 1,8 kg.
Cele mai importante funcţii ale ficatului includ:
• Producerea bilei, substanţă chimică folosită în digestia alimentelor
• Stocarea a peste jumătate din rezervele de agenţi anti-bacterieni din organism care combat infecţiile3
• Filtrarea şi îndepărtarea resturilor organice, medicamentelor şi substanţelor toxice din sânge
• Producerea proteinelor care asigură coagularea sângelui ,oprind astfel sângerarea cauzată de tăieturi sau răni4
• Controlul nivelului de colesterol din sânge 4
• Stocarea rezervelor de vitamine şi minerale 4

Deşi există multe tulburări ale ficatului – provocate de viruşi, boli genetice, obezitate sau consum excesiv de alcool – Hepatita B este una dintre cele mai frecvente infecţii ale ficatului. Hepatita B este cauzată de virusul hepatitic B (VHB). În multe cazuri, infecţia acută se vindecă spontan fără complicaţii pe termen lung. Totuşi, poate evolua către o afecţiune cronică sau pe întreaga durată a vieţii pentru care nu există vindecare. În timp ce prevalenţa hepatitei cronice diferă în funcţie de modul de transmitere şi de vârsta persoanelor în momentul dobândirii infecţiei, în jur de 10 % din cazurile de infecţie acută întâlnite la adulţi vor evolua către infecţii cronice. Cea mai răspândită hepatită este cea de tip B.

Virusul hepatitei B se transmite de la om la om prin contact cu sângele infectat sau cu secreţiile organismului. Se mai poate transmite prin:cale sexuală, folosirea aceleaşi ac sau siringă , de la mamă la copil, folosirea în comun cu persoanele infectate a obiectelor de igienă personală, cum ar fi periuţa de dinţi sau aparatul de ras, precum şi utilizarea echipamentelor nesterile pentru piercing corporal şi tatuaje.

Orice infecţie hepatică va duce la inflamaţia ficatului şi afectarea capacităţii sale de a-şi îndeplini funcţiile vitale. Complicaţiile pot fii asociate cu o capacitate scăzută a organismului de a lupta împotriva infecţiilor, ducând la formarea unui ţesut cicatrizat moale spre moderat, cunoscut sub numele de fibroză şi a unui ţesut cicatrizat nodular, cunoscut sub numele de ciroză. Cele mai multe dintre persoanele care suferă de hepatita B nu prezintă semne sau simptome specifice, dar sunt supuse unui risc foarte mare de a dezvolta ciroză sau cancer hepatic. Pe lângă ciroză, hepatita B este responsabilă de 80 % din cazurile de cancer hepatic care este aproape întotdeauna mortal.

Vaccinarea este principalul mod de prevenire a hepatitei B. Vaccinul este eficient doar în cazul indivizilor care nu au fost infectaţi anterior cu acest virus. Copii născuţi după 1994 au fost vaccinaţi împotriva hepatitei B iar cine nu a fost şi doreşte se poate vaccina oricând dar în prealabil trebuie să îşi facă unele teste prin care se va constata ca nu este infectat de acest virus.

Hepatita de tip B nu se poate vindeca dar existe tratamente care ajută la ameliorarea ei şi care va ajuta ca să nu se facă complicaşi grave . Tratamentul de care aveţi nevoie trebuie să discutaţi cu medicul care vă tratează care va şti care este forma optimă de tratament de care aveţi nevoie.