Botulismul este o boală infecţioasă acută dată de intoxicaţia cu toxina botulinică, produsă de către bacilul botulinic, care există în alimente sau elaborată la nivelul unei răni infectate, manifestată prin paralizii cu evoluţie letală datorită instalării insuficienţei respiratorii.
Tipurile de botulism sunt:

1.  clasic: se realizează prin consumul de alimente ce conţin toxina preformată,
2. de plagă: cauzat de infecţia unei plăgi mai adânci cu bacteria ce produce această toxină şi anume Clostridium botulinum,
3. infantil (la copii): există de la naştere dacă se colonizează intestinul cu bacteria producătoare de toxină,
4. gastrointestinal al adultului: dacă apare la nivelul tractului digestiv cu bacteria ca atare.

Clostridium botulinum este un bacil de tip Gram pozitiv, anaerob (se dezvoltă în mediu fără oxigen), care în mediul cu aer produce un spor care rezistă în natură sau pe pământ. După toxina care o produce pot fi mai multe tipuri de clostridium botulinum: A, B, E, C1, C2, D, F, G. Această bacterie se poate găsi pe pământ, vegetale, fructe şi este suficient 1 microgram de toxină pentru a afecta grav un om. În Europa este mai frecvent botulismul de grupa B iar în Japonia este mai des întâlnit botulismul de tip E.
Sursa de infecţie o reprezintă toate ierbivorele care pasc şi consumă iarba cu spori de clostridii şi ajunge în tubul digestiv al animalelor şi apoi în carnea lor pe care omul o consumă.
Calea de transmitere este prin fructe, legume, murături, , conserva de carne (porc, vită, peşte ), carne afumată, cârnaţi, pastramă, şi în general carnea care nu este preparată insuficient termic şi înghiţită se eliberează toxina sau se transmite prin sânge la o rană dacă aceasta există.
Receptivitatea este generală iar boala nu lasă imunitate. În botulismul plăgii, infecţia se ia din sol unde împreună cu alte bacterii, clostridium îşi creează mediul anaerob, în cel infantil ce poate cauza moartea subită, sursa o reprezintă consumul de miere, praful din mediu sau apa nepotabilă iar în botulismul gastrointestinal al adultului, infecţia provine din înghiţirea de carne infestată ce în tractul digestiv eliberează toxina determinând anumite manifestări.
Care este ciclul prin care toxina afectează organismul?
Toxina botulinică odată ingerată (înghiţită) sau ajunsă la nivelul unei răni, se absoarbe la jejun (un segment al intestinului subţire), sau de la nivelul rănii şi ajunge în sânge şi limfă. La nivelul tubului digestiv produce iritaţia mucoasei bucale cu inflamţie şi creşterea cantităţii de salivă. Ajunsă în circulaţie, toxina afectează joncţiunile nervoase şi plăcile motorii, inhibă o substanţă numită acetilcolina, ea blochează transmiterea impulsurilor nervoase ducând astfel la paralizia musculaturii. Toxina poate să afecteze ficatul şi rinichii. La sugar toxina acţionează prin acelaşi mecanism.
Care sunt manifestările simptomatice ale persoanei infectate cu toxina botulinică?

• perioada de incubaţie (perioadă în care toxina nu manifestă nimic) este de 6-72 ore, depinzând de organismul fiecăruia,
• apoi este perioada de debut în care apar: discomfort digestiv, senzaţie de balonare, greţuri, vărsături, diaree (nu foarte accentuată la început), mai frecvent constipaţie (datorită efectului paralitic pe mucoasa intestinului), stare generală bună, evoluţie fără febră sau tulburări de conştienţă,
• urmează perioada de stare ce cuprinde: stare generală alterată, dureri de cap, ameţeli, puls  accelerat, apare uscăciunea mucoasei gurii şi a limbii, devin roşii, sclipitoare, apar paralizii de nervi cranieni şi spinali (ce sunt caracterizate fiind descendente şi simetrice)

Nervii atinşi sunt următorii:

• paralizia nervului III (oculomotor) ce va determina- oftalmoplegie=paralizia muşchilor ochiului, midriaza= dilatarea pupilei, paralizia acomodării la distanţă,
• paralizia nervului VII (facial)- modificări simetrice la nivelul feţei,
• paralizia nervului IX (glosofaringian)- realizează imposibilitatea de a înghiţi alimentele, la început cele solide apoi şi cele lichide, apare răguşeala, uscăciunea mucoasei guri, crec secreţia salivară şi cea a lacrimilor,
• paralizia muşchilor spinali duce la contracţii de la nivelul cefei, a gâtului,
• paralizia muşchilor ventilatori ( de la nivel intercostal şi muşchiul diafragm), ce poate duce la stop respirator, fiind nevoie de respiraţie asistată. Primul afectat este muşchiul diafragm, apoi muşchii interostali putând duce la asfixie.

Bolnavul este fără febră în lipsa altor complicaţii, dacă nu există suprainfecţie bacteriană, pneumonii de aspiraţie, infecţii urinare, îşi păstrează întotdeauna starea de conştienţă (sistemul nervos central este rar afectat).
Analizele de laborator arată:

• se face izolarea bailului botulinic din alimente, materii fecale, lichid de vărsătură şi cultivarea pe medii anaerobe (mediu fără oxigen),
• VSH-ul şi PCR-ul au valori normale,
• se realizează examenul toxicologic prin evidenţierea toxinei: se injectează ser de la bolnav la şoareci protejaţi cu diferite antitoxine pentru identificarea celei care a cauzat boala,
• se fac: electrocardiograma şi electromiografia,
• imunofluorescenţă pentru a identifica anticorpii împotriva toxinei botulinice.

Botulismul din plagă: perioada de incubaţie este mai lungă de 7-21 zile, apare mai frecvent febra datorită suprainfecţiei bacteriene, lipsesc simptomele digestive iar din analize reies leucocitele crescute, şi se face identificarea prin izolare şi cultivare direct din rană.
Botulismul infantil: perioada de la început este cu lipsa poftei de mâncare, balonare, constipaţie severă apoi apare afectarea musculară, respiraţia grea, bătăi cardiace accelerate cu palpitaţii, iar la urmă apar paraliziile cu afectarea muşchilor.
Diferenţierea este făcută cu alte boli în care apar paraliziile:

• difteria,
• poliomielita,
• encefalite virale,
• meningoencefalita tuberculoasă,
• complicaţii ale unor boli febrile virale: nevrite,polinevrite, mielite,
• boli neurologice neinfecţioase.

Care este tratamentul în botulism?
Internarea este obligatorie şi repausul la pat: pentru cazurile prezentate şi diagnosticate rapid se fac spălături gastrice, purgative şi clismă.
Pentru cei care se prezintă mai târziu la medic se face internarea cu repaus la pat şi:

• se dă ser antibotulinic polivalent pentru a neutraliza toxina din sânge (serul conţine antitoxina A şi B), doza administrându-se în funcţie de greutatea corporală şi în funcţie de gravitate. Doza este una singură, se intervine rar după 24-48 ore cu ser antibotulinic monovalent. Înainte de administrare se va face o desensibilizare.
• se dau 1000-2000 U.I pe kg.corp până la maxim 100,000 de U.I într-o administrare,
• dacă se găseşte tipul de toxină se dă ser monovalent şi se repetă doza până dispar paraliziile,
• serul este util oricât de târziu (şi dacă trec 30 zile) dacă este vorba de clostridiile ce colonizează intestinul,
• se administrează guanidină- pentru forţarea eliberării de acetilcolină,
• echilibrarea hidroelectrolitică,acido-bazică, glicemia, se întreţine funcţia aparatului respirator, cardiovascular,
• uneori, la cazurile grave este necesar punerea pe secţia de ATI cu asistarea ventilaţiei, sonda nazo-gastrică pentru alimentare,
• dacă apare febra  dată de serul antibotulinic, se administrează Ampicilină 50-100.000 u.i/kg.corp/intravenos,  sau Penicilină G de 1.2-2.4 u.i sauAugmentin,
• pentru că această bacterie continuă să elibereze toxină se mai pot da antibiotice tablete timp de 7 zile cum ar fi: Penicilina G, Ampicilina, Amoxicilina, Cefalosporine sau Cotrimoxazol,
• în botulismul infantil, tratamentul este acelaşi.