Rahitismul se datorează tulburării procesului de mineralizare a oaselor. Este o afecţiune generată de o dereglare a metabolismului fosfocalcic (deficit de calciu şi fosfor), de asemenea de lipsa vitaminei D şi de insuficienţa expunere la razele ultraviolete. Apare adesea la organismele aflate în creştere rapidă, în special la bebeluşii, care au un ritm de creştere susţinut. Se observa în perioada primei copilării, la copiii între 6 şi 18 luni, dar mai ales la sugarii alimentaţi cu lapte de vacă, în zonele cu climă temperată, mai puţin însorite, în oraşe, în lunile de iarnă şi primăvară. Laptele matern aduce necesarul de substanţe nutritive, minerale şi vitamine în cantitate suficientă pentru ca un copil alimentat exclusiv la sân să se dezvolte normal. Excepţie face vitamina D care trebuie suplimentată printr-o schemă de profilaxie a rahitismului. Rahitismul se caracterizează prin insuficienţa mineralizare a osului care devine foarte fragil şi suferă modificări structurale (deformări). A nu se confunda cu osteoporoza, în care există o reducere a ţesutului osos normal mineralizat. Rahitismul copilului în primele 6 luni se manifestă prin semne de spasmofilie (hiperexcitabilitate neuromusculară, uneori convulsii sau spasm laringean), transpiraţii la nivelul capului şi deformări osoase (craniu, membre, torace). După vârsta de1 an manifestările sunt mai severe (deformări ale coloanei vertebrale, scăderea tonusului muscular, tulburări de mers). În general, există aspectul unui copil moale, cu întârzierea dezvoltării neuromotorii (reflexe, susţinerea capului, şezut, mers). Modificările osoase sunt vizibile radiologic şi sunt precedate de modificări ale constantelor biochimice (calciu şi fosfaţi în sânge şi urină). Rahitismul se asociază cu anemie carenţială şi sensibilitate crescută la infecţii în special respiratorii.

Rahitismul se tratează printr-o dozare corespunzătoare a vitaminei D (lipsa ei fiind principala cauză de apariţie a bolii). Vitamina D are un rol important în mineralizarea oaselor, în procesul de creştere. Aceasta poate fi regăsită în cantităţi relativ mici în gălbenuşul de ou, lapte, unt, ficat şi untura de peşte. Dar principala sursă naturală de vitamina D, la copil, o reprezintă transformarea provitaminei D (ergosterolul), din piele, sub influenţa razelor ultraviolete.
Chiar dacă se respectă regimul medicamentos (element esenţial în tratarea rahitismului), neglijarea regimului alimentar ajutător poate să fie un factor favorizant în persistenţa acestei boli.

Profilaxia rahitismului se face prin administrarea vitaminei D existentă sub doua forme: orală şi injectabilă. De la 1 an şi 6 luni până la 5 ani se administrează doza zilnică numai în anotimpurile reci, din septembrie până în aprilie (lunile cu "r"). Pentru ca efectul să fie cel aşteptat, este necesar şi un regim igienodietetic echilibrat care presupune alimentaţie diversă, bogată în lactate (în special brânză), expunere la soare, cure heliomarine, camera aerisită şi însorită, exerciţii de gimnastică.

Predispoziţia către rahitism este dată fie de ritmul alert de creştere, fie de tulburările digestive. Ritmul alert este întâlnit mai ales la bebeluşii născuţi prematur, care imediat după naştere, recuperează extrem de rapid kilogramele lipsă. De aceea la prematuri se asociază după fiecare injecţie de vitamina D şi gluconat de calciu, 0, 50 gr. pe zi, timp de 10 zile.
Pentru potenţarea vitaminei D se poate asocia şi vitamina A. Necesităţile zilnice ale bebeluşului normal se apreciază ca fiind 400-800 u.i. vitamina D, iar cele ale prematurului de 800- 1600 u.i. Tratamentul trebuie început, la toti sugarii, din săptămâna a 3-a sau a 4-a de la naştere, iar la prematuri încă din săptămâna a doua. Acesta se impune fără întrerupere în primele 18 luni de viaţă, iar până la 3-4 ani numai în lunile de iarna şi de primăvară.
Dar pentru a stabili un tratament corect şi pentru a-l face pe cel mic să crească sănătos şi armonios, adresaţi-vă medicului care vă va recomanda doza de vitamina D şi toate proteinele necesare, în cantităţile optime pentru bebeluş!