Polipii (vegetaţiile adenoide) sunt un ţesut limfatic care formează, împreună cu amigdalele, un sistem de apărare a organismului împotriva agenţilor microbieni care pătrund pe căile respiratorii. Prin situarea lor, nazofaringiană, polipii reprezintă primul obstacol întâlnit de virusurile sau bacteriile ce ar îmbolnăvi copilul. În structura lor intră celule cu funcţie de apărare, care acţionează prin două mecanisme: fie distrug direct microbii (funcţie denumită fagocitoză), fie eliberează substanţe cu rol în stimularea imunităţii - prin producerea de anticorpi. În situaţia în care apare o inflamaţie cronică a polipilor, aceştia nu mai contribuie la apărarea organismului, ci, dimpotrivă, devin o sursă de infecţie în organism, cu consecinţe nefavorabile. Copilul nu va mai putea respira pe nas cea ce va duce la alte boli.

Prin obstrucţia căilor nazale polipii împiedică respiraţia normala a copilului care ar trebui să se facă pe nas, adesea micuţul respirând pe gura, secreţiile nazale nu se mai elimina corect, se acumulează şi se pot infecta, congestionând şi mai mult mucoasa nazală. Adesea acestea se scurg din năsucul copilului sau chiar pot fi înghiţite, afectând şi celelalte formaţiuni limfoide ale faringelui, putându-se complica de asemenea cu amigdalita. Totodată infecţiile se pot transmite la ureche, o complicaţie frecventa a polipilor care dă şi verdictul de tratament operatoriu fiind otitele. Copii sforăie noaptea, nu se pot odihni corect, sunt obosiţi şi devin letargici. Totodată secreţiile infectate pot afecta cu uşurinţă tractul respirator al micuţului, provocând frecvente laringite, bronşite, răceli sau chiar pneumonii. Poate apărea tusea nocturnă ,copilul respirând pe guriţă se usucă gura la el şi va tuşi astfel nu se va putea odihni, tot din cauza că respiră pe gură nu va putea mânca destul deoarece va obosi repede astfel nu se va putea dezvolta normal. Respiraţia defectuoasă provocată de polipi nu permite o oxigenare buna a creierului, astfel apar probleme în capacitatea copilului de învăţa, de a se concentra la şcoală, randamentul acestuia fiind scăzut. Totodată prin faptul ca urechea comunica cu cavitatea bucala pot apărea probleme auditive. Singurul tratament în cazul polipilor este extirparea lor pe cale chirurgicală, este indicat ca aceasta să fie făcută după vârsta de 5 ani deoarece la vârstă mai mică este posibil să crească înapoi. În cazuri în care copilul face otite dese atunci trebuie făcut intervenţia mai repede. Mai nou se face extirparea şi prin metoda cu laser doar la polipi de mărime mică dar există riscul să crească înapoi. Nu trebuie să insistaţi să operaţi copilul de polipi dacă acesta nu prezintă complicaţii ce impun intervenţia chirurgicală, căci în marea majoritatea a cazurilor aceşti polipi se resorb până în jurul pubertăţii.

Aceasta intervenţie se efectuează numai când copilul este sănătos, în afara perioadelor de vaccinare şi după efectuarea unui set de analize uzuale: hemoleucograma completă, coagulograma, VSH, examen de urina şi IDR. Operaţia nu este foarte chinuitoare pentru micuţ şi va fi reţinut sub observaţie după intervenţia chirurgicală timp de câteva ore sau o zi, pentru a interveni în cazul micilor complicaţii care ar putea să apară.