Osteomielita este inflamaţia osului şi a măduvei sale produsă prin infectarea pe calea sângelui (hematogena) cu stafilococul auriu (o bacterie tegumentara) sau alţi germeni (pneumococ, colibacil). Boala se poate prezenta sub o forma cronică sau acută.
Pătrunderea bacteriei în organism se face de obicei printr-o lezare a mucoaselor sau a tegumentului, prin mobilizare dintr-un furuncul, panariţiu, plaga infectată sau foliculita.
Oasele mai frecvent afectate de procesul supurativ sunt oasele lungi ale membrului inferior, femurul şi tibia, şi în al doilea rând cele ale membrului superior, humerusul, radiusul şi cubitusul. Cauzele cele mai frecvente ale osteomielitei sunt fracturile deschise cu expunerea măduvei osoase şi microorganismele patogene aflate în circulaţia sangvină.

Deoarece copiii şi tinerii sunt extrem de activi, se pot lovi foarte uşor, zgârieturile şi tăieturile fiind un punct de pornire pentru infecţia osoasă. De asemenea, bacteriile se pot mobiliza dintr-un panariţiu, furuncul, plagă infectată sau foliculită.

Osteomielita acută - este mai frecventă la copii la nivelul oaselor lungi, şi este însoţită de dureri intense, febra, existenţa altor boli. Osteomielita acută se întâlneşte cel mai frecvent între vârstele 5 şi 15 ani, dar uneori şi sugarul poate fi afectat, datorită contaminării în mediul spitalicesc. Se întâlneşte rar şi la adulţi şi bătrâni, dar în aceste cazuri este vorba mai degrabă de o reactivare a unui proces mai vechi, aflat într-o stare latentă. Băieţii sunt mult mai frecvent afectaţi decât fetele. Complicaţi care pot apărea sunt: artrita, fractura, luxaţia şi tulburările de creştere ale membrelor. Tratamentul se va face cu penicilină în doze mari,imobilizarea în gips, tratament chirurgical ,medicul va decide de la caz la caz.

Osteomielita cronică poate urma după forma acută şi se dezvolta insidios, uneori are drept cauza sifilisul sau tuberculoza. În ambele cazuri se impune tratamentul cu doze mari de antibiotice şi, uneori, drenaj chirurgical. Timpul necesar eradicării infecţiei este lung. Ca şi complicaţii trebuie menţionat faptul ca uneori se produc scurtări sau deformări osoase.

După cum aţi putut vedea, aceasta afecţiune este un duşman redutabil al sistemului osos şi o boala deloc uşor de tratat, care, în majoritatea cazurilor, se soldează cu sechele grave. Aşadar, este mult mai bine să ştim cum ne putem feri de situaţiile potenţial cauzatoare de boală, orice leziune sau plagă la nivelul tegumentului trebuie bine ingrijită (se spală iniţial cu apă şi săpun, apoi se poate aplica o crema care conţine antibiotic).